Ultima dorinţă

S-au întâlnit la Poşta Mare –
La poştã-n Allenby – fireşte –
Şi cum erau şi buni prieteni,
Avram lui Smil îi povesteşte :

Remizier la Bursã, Bibkes,
Deştept şi făr-asemănare,
Se pricepea să descifreze
Oricare ‘ncurcături bancare.
Întâi, credeam că e o glumă.
Pe urmă ne-am mai dumirit,
Dar nimeni nu putea să creadă
Că domnul Bibkes a murit.
Voinic şi sănătos ca tunul,
Şi cu pomete în obraz,
Un om de lume, plin de viaţă,
Şi totdeauna plin de haz.
Valorile din toată lumea
Şi a Finanţei cavalcadă,
El prevedea când or să urce
Şi presimţea când or să scadă.
Când Geţii au cedat petrolul
Unui consorţiu Cuto-Vlah,
El a zvârlit acţiuni pe piaţă,
Fiindcă i-a bănuit în crah.
Şi când lansa o “bombă” Bibkes,
Despre un trust îndepărtat
La zeci de mii de kilometri,
Se împlinea imediat.
Chiar şi “Afacerea Stravitzky”,
“Banca-Fantomă” din Paris,
Şi falimentul din Bayonne,
Tot domnul Bibkes le-a prezis.
Şi, cum şedea în cabinetu-i,
Citind “Finanz Post”, în ivrit,
Deodată, a simţit că moare,
Şi ce să facă? A murit !
Lucrând atâţia ani, alături,
Ne îndrăgeam ca nişte fraţi,
Şi el murind, noi patru, sigur,
Că am fost foarte-ndureraţi.
În testament, cu bună ştire,
A scris dorinţa lui cea mare:
Ca în sicriu să-i punem lire,
Câte o mie fiecare.
Şi cum “De Gustibus” înseamnă
Precis, “Non Disputandum Est”,
Am căutat să-l satisfacem,
În termeni financiari…”pă şest!”.
Au pus Milică, Jean şi Samy,
Şi când să pun şi eu, mi-am zis:
- Ce-i trebuiesc în groapă, banii?
Ce? Parcă pleacă la Paris?
Şi cu conştiinţa împăcată,
A unei sacre datorii,
Luai cele trei mii de lire,
Ş-am pus un cec de patru mii.