Sami şi Claruţa

Ba, main vort, că nu mă supăr
Şi petrece cât îţi place
Cu oricine, numai, dragă,
Să mă laşi pe mine-n pace!
Bietul Sami, cum să scape
De încurcătura asta?
A făcut tot ce-i posibil,
Să nu-şi supere nevasta.
A lipsit vreo patru ore
Şi apoi bine dispus,
A venit, frumos, acasă.,
Ca un mieluşel supus.
După ce-au vorbit de fleacuri,
Care nu au nici un rost,
Scumpa lui Clăruţa-ntreabă:
- Haide, spune-mi, unde-ai fost?
- Unde vrei să fiu? - exclamă
Sami Pişke, şugubăţ –
Când să ies din han, m-opreşte
Aia blondă: Liza Băţ!
M-a poftit la ea acasă,
Mi-a vorbit de soţu-i Şmil,
Că-i incult, ş-acum cu stămburi
El la bâlciul din Mizil.
Discutând apoi de criză,
M-a tratat c-o cafeluţă,
A pus ivărul la uşe
Şi a fost foarte drăguţă.
- Nu te superi, dragă Sami,
Fiindcă-ai petrecut cu ea –
A-ntrebat Clăruţa dulce –
Spune-mi drept, i-ai dat ceva?
- Sigur că i-am dat! ştii bine
Că-s galant, ca de obicei!
- Şi cam cât? – Nimic toată!
Cam vreun milion de lei!
- Dar-ar dracii-n ea de hoaţă! -
A ţipat Claruţa-n van –
Dar când Şmil mă vizitează
Parcă eu îi iau vreun ban?