SINT PĂCĂTOS, PĂRINTE ! de Ion Pribeagu

SINT  PĂCĂTOS,  PĂRINTE !
La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi îi spune: - Fie-ţi milă
De un suflet păcătos.

Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit –
Şi posteşte cu’ndurare,
Uite – am păcătuit !
- Ai furat? întreabă popa
- Nu, prea sfinte! Fără vrere
M-am dat diavolului, hopa
C’o grădină de muiere!
- Vai de mine, vai de mine…
Greu păcat ai săvârşit…
Însă dac’mi spui cu cine,
Poate fi-vei mântuit.
- Nu pot! A răspuns Arvinte, -
Să-mi fac chinul şi mai greu, -
Nu pot s-o divulg, Părinte,
Că mă bate Dumnezeu!
…Era’naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar…
- Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg, că Domnul
Mă trăsneşte chiar acum!
…Ş’avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit…
- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa,
Cea uşoară ca un fulg?
Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţa
Însă nu pot s-o divulg!…
…Durdulie, ‘mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe odată,
Ai simţit în vine foc!
- Măi, Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Sfinte, geaba’mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun…
…O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat…
- Bine, du-te, meditează
Si vii mâine, mai dispus.
Domnul să te aibe’n pază.
-Sărut dreapta! Şi s-a dus.
Ajungând în colţ, ca vântul
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care l-a’ntrebat: - Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?
- Încă nu! Răspunse Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!