Contract legal

Mergând cu-amicul Luki
Către casă
Să mai uităm de-al străzilor tumult,
Mi-a amintit de-o chestie hazoasă
Pe care o ştie foarte de demult.
Avram şi Leibiş
Mistuiţi de focul
De a cunoaşte lumea din poveşti
Porniră ca să-şi caute norocul
În marea metropolă: Bucureşti.
Ajunşi în Capitală
Vântul toamnei
I-a despărţit pe o margine de drum.
Avram se pironi pe strada Doamnei
Iar Leib porni spre uliţa Parfum.
Văzând că înaltă-i Banca Blank
Şi mare
Cu turnuri şi frontoane stil francez
Avram îşi spuse mut de admirare:
-De-aici încep şi eu să mă lansez!

Şi repede Avram
Cu firea blândă
Şi-a cumpărat un căzănel pe loc
Cu crenvirşi calzi şi începu să vândă:
“Un franc bucata marfă de la foc!”
La prânz
Ca nişte stoluri de lăcuste
Ce poposesc pe drumul de smarald
Se-oprea potop de pietoni, să guste
De la Avram, c-un leu
Un crenvirşi cald.
Aşa că într-o vreme
Foarte scurtă
Din ambulantul searbăd şi umil
Avram făcu parale, făcu burtă
Şi mai făcu cu Berta ş-un copil.
Şi tot vânzându-şi
Marfa lui vestită:
“Un franc un crenvirşi bun ca un salam”
Avram trăia o viaţă fericită
Întocmai ca în sânul lui Avram.
Pe câtă vreme bietul Leib
Ca dracu
Din zi în zi cădea mereu mai jos
Şi-n orişice negoţ intra săracul
Afacerile îi ieşeau pe dos.
Se apucase omu
În disperare
Şi-a fost actor, profesor de balet
Ceauş la Templu, agent de asigurare
Altfel, trişer la cărţi agent secret.
Dar în zadar
Îi fuse truda toată
Că-l urmărea un ghinion infam
Şi cum mergea într-o zi-îl văzu deodată
Cu “dever”-ul de crenvirşi pe Avram.
Avram
Văzându-i faţa pământie
L-a întrebat: - Ia spune-mi Leib, te rog:
Te-ai însurat? Ai stat în puşcărie?
Că eşti aşa de supt şi slăbănog?
Şi-i spune Leib:
- Am fost hamal în piaţă
Maseur şi tal şi am muncit din greu
Dar n-am putut să-mi fac un rost în viaţă
Şi viu la tine ca la Dumnezeu.
Tu eşti bogat
Ai marfă în desagă
Şi ai şi clientelă cu temei
Aşa c-am să te rog Avrame dragă
Să mă împrumuţi cu trei sute de lei.
- Regret, dar n-am să pot
Iubite Leibiş
Că am contract legal cu d-nul Blank:
Eu nu-i dau voie lui să vânză crenvirşi,
El nu-mi dă voie să împrumut un franc!
(Ion Pribeagu)