Dacă poţi?

Se despart la bursă Iancu
De amicul Smil Ceacâr –
Smil e gras şi gros ca tancu’
Pe când Iancu-i ca un ţâr.
Pot să spun că Smil Ceacâru,
N-are fabrici nici moşii
Dar se ţine doar de şotii,
De drăcii şi ghiduşii.
- Iancule, i-a spus Ceacâru,
Dacă poţi şi-ţi este bine,
Sâmbătă să-mi faci hatârul
Şi să iei masa cu mine !
Să mai stăm puţin de vorbă
De frumoasa văduvă
Şi să mai mâncăm o ciorbă
Sau un borş cu măduvă.
Ţuici şi ficăţei de raţă
Sau sardele cu ridichi,
Vin Bordeaux şi miel la tavă
Antricot de la rinichi !
- Viu ! Mersi ! Trăiască-ţi neamul
Cu mătuşi şi cu nepoţi!
- O să-mi facă chiar plăcere !
Vino dragă, dacă poţi !
Sâmbătă, la ora două
Iancu, ca un pui de lele
Îmbrăcat în haină nouă
Intră în strada Turturele.
Casa lui Ceacâru – în treacăt,
Ferecată-i ca în poveşti,
Uşile au câte-un lacăt
Şi obloanele-s la fereşti.
Iancu-i galben ca pucioasa
Ş-o sudoare rece-l trece
N-a greşit ! Aici e casa
Turturele 15.
Bate încetişor la uşă…
Poate doarme şi e în pat?
Cum o să se culce ziua
Când aşteaptă un invitat?
Bate înc-odată, tare
Tot cu gândul la bairam
Şi ca prin minune-apare
Şmil, nedumerit la geam.
- Ce baţi mă? Ce baţi în uşă?
Eşti nebun sau imbecil?
Parca-i fi la tat-tu-acasă…
- Eu sânt, Iancu, dragă Smil !
- Ei şi ce-i dacă eşti Iancu?
- Vai de mine? Ai uitat
Că m-ai invitat la masă
Şi să viu neapărat?
- Eu te-am invitat? Pe tine?
Ce eşti chior, lovit de glonţ?
Ce, la mine e cantină
Pentru orice holodronţ?
- N-ai spus tu, să viu la masă?
Sâmbătă? Îmi pare rău!
Că m-aştepţi la tine-acasă
Şi sunt musafirul tău?
- Dragă, eu ţiu minte bine
Si ţi-am spus s-audă toţi :
“Vino să mănânci la mine
“Dacă poţi!”
Ei, parcă poţi?