Efect neaşteptat

Sami Katschke cu Lefteros
În voiaj s-au întâlnit.
Şi în tren, din vorbă-n vorbă,
S-au şi împrietenit.
Ca să le mai treacă vremea,
Şi-au spus snoave, şi-au spus glume.
Voiajoru-i totdeauna,
Cel mai vesel om din lume.
- Domnu’Samy, - a spus Lefteros -
Noi, deşi lui Christ adepţi,
Totuşi, v-admirăm poporul,
Că sunteţi oameni deştepţi!
Biblică să fie taina?
Că mă-ntreb adeseori:
Cum se face, că în multe
Ne sunteţi superiori?
- Dragul meu, - răspunse Samy -
Este un secret, fireşte!
Noi, să fim la minte ageri,
Ne hrănim numai cu peşte!
În alimentarea noastră,
Nu numai la restaurant,
Peştele prăjit deţine
Locul cel mai important.
- Peşte? Asta-i culmea! Peşte?
Am umblat din ţară-n ţară
Şi-am văzut minuni, dar asta
O aud întâia oară!
- Totuşi, m-am convins! De pildă
Să am gândul limpezit,
În voiaj îmi iau provizii
Şi puţin peşte prăjit!
Nu c’aş fi un ipohondric,
Dar, pe cât îmi amintesc,
Când mănânc peşte, e sigur
Că-n afaceri reuşesc!
Ca să-ţi dovedesc că nu mint,
Şi să nu ai vreo surpriză,
Vezi şi dumneata, cât peşte
Am cu mine în valiză.
- Dacă e, cum zici matale,
C’are o astfel de tărie,
Fii amabil, domnu’Samy
Şi oferă-mi o felie!
- Cu plăcere! Iţi dau şi două,
Si de vrei, îţi dau şi trei,
Dar, te fac atent, că una
Costă douăzeci de lei.
Las’ să coste, că şi face!-
Zise el, cu veselie –
Şi, cum am proces cu Iani,
Taie-mi încă o felie!
Şi, în trenul care zboară,
Şi mai stă, şi mai porneşte,
Samy povesteşte snoave,
Iar Lefteros, gustă peşte.
După ce-a mâncat vreo patru,
Şi-a plătit şi una’n plus,
Nu ştiu cum, însă Lefteros
A rămas pe gânduri dus.
- Ia ascultă, domnu’Samy,
Iţi vorbesc prieteneşte:
Ce afacere făcut-am?
Dar, cât costă un kil de peşte?
Mi-ai luat o sută-n grabă
Pentru nişte felioare…
Ce? E peşte cu briliante?
Are solzi, mărgăritare?
- Ai văzut? – exclamă Samy
Eu ţi-o spun cu tot respectul,
C-a şi început să-şi facă
Peştele prăjit, efectul!
(Ion Pribeagu)