Scandal în familie

În oraşul – nu spun care –
Nu departe de aici,
Locuia un om cu stare,
Domnul Natan Smilovici.

Şi, pe lîngă prăvălie
Şi o casă cu balcon,
Natan mai avea soţie
Şi un singur fiu, Aron.

Tînăr, cu purtări alese,
Elegant şi studiat,
El era mîndria casei,
O podoabă de băiat.
Despre tatăl său – de Natan –
Fabricant de jaluzele,
Se spunea că-n tinereţe
A fost mare pui de lele!
A făcut el multe pozne
Cînd era mai tinerel.
Dar cum vîrsta potoleşte,
S-a cam potolit şi el.
Într-o după amiază vagă,
Vine Aron, îmbietor,
Şi îi spune : - Tată dragă,
Vreau cu Ester să mă-nsor!
- Care Ester? – sare Natan,
Parcă prins de-o amintire –
- Fata Blimei de pe Carmel,
Una blondă şi subţire.
- Nu se poate! E o taină
Si mi-e greu a-ţi relata
Că…de mult…adică Ester,
Ester este sora ta!
A plecat Aron, da’n suflet
Clocotea ca un vulcan.
Şi încet, încet, de-atuncea
S-a mai scurs aproape-un an.
Şi-ntr-o seară, Aron aduse
Tatălui, o veste proastă:
- Aba, o iubesc pe Leia
Şi-am s-o iau chiar de nevastă!
- Vai de mine! – exlamă Natan,
Iartă-mă de-ţi stau în cale –
Însă, şi de data asta,
Fi-voi contra vrerei tale!

Fiindc’odată, mama Leiei –
Crede şi nu cerceta –
M-a convins, pînă la urmă,
Că… şi Leiai-i sora ta !
Turburat de cele-aflate,
Bietu’ Aron s-a dus distrus
La mămica lui iubită,
Şi i-a spus:
- Mamă, îmi vine să-mi iau viaţa
Toată lumea s-o împac.
Dă-mi, mămico, o povaţă
Şi mă-nvaţă ce să fac?
Cînd am vrut s-o iau pe Ester –
Floare, fir de micşunea,
Tata m-a oprit, spunîndu-mi
C-ar fi Ester sora mea.
Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,
Stea scăldată de auroră –
Tata iarăşi se opune,
Că şi Leia-mi este soră.
Mama a rămas furată
Parcă de un gînd ascuns,
Şi-apoi, după o clipă,
Foarte veselă-a răspuns:
- Ia pe care vrei din ele!
Si nici n-o să-ţi pară rău,
Fiindcă am să-ţi spun o taină:
Natan nu e tatăl tău!