marți, 5 octombrie 2010

Ion Pribeagu Poezii

O aventura galanta

Într-o searã, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventurã,
Nici cu Haike nici cu Surã,
O conitã delicioasã,
Nici urîtã, nici frumoasã,
Si-am intrat cu ea în vorbã,
Nici de Cosmos, nici de ciorbã.

Avea ochii ca doi astri,
Nici cãprui, dar nici albastri,
Gura dulce, zîmbitoare,
Nici prea micã, nici prea mare,
Sînii, douã rîndunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Si vorbind cu ea în soaptã
Nici prostutã, nici desteaptã.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutînd ca la Geneva,
Nici de-Adam si nici de Eva.
Si-am ajuns la ea acasã,
Nici prea’naltã, nici prea joasã,
Locuintã minunatã,
Nici murdarã, nici curatã.

Mi-a dat o cafea usoarã,
Nici prea dulce, nici amarã,
S-a început sã se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din fatã, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbã,
Nici prea neagrã, nici prea albã.

Avea talia subtiricã,
Nici prea mare, nici prea micã,
Brate albe, voluptoase,
Nici subtiri, dar nici prea groase,
Niste-îmbrãtisãri divine,
Nici prea multe, nici putine,
S-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sãrutam prin beznã,
Nici pe nas si nici pe gleznã,
Bate cineva la use,
Nu-i nici unchi, dar nici mãtuse,
Ci bãrbat-su, Smil din piatã,
Nici cu cioc, nici cu mustatã,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subtire.

Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartã, nu-i nici vie
Simt un fior care mã trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Si cînd mã rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mã din ladã,
Nici în curte, nici în stradã,
Deodatã usa scapã,
Nici se sparge, nici se crapã,
Si stã Smil ca un sihastru,
Vãd nici verde, nici albastru.

- Ce cauti aici? – Mã întreabã,
Nici în pripã, nici în grabã,
I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!
Ci astept, în tot minutul,
Nici masina, nici serutul…
…Si au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici putine!

Restul n-are importantã,
Nici spital, nici ambulantã,
Stiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtã, nici pe spate,
De atunci mi-e viata rozã,
Nici în versuri, nici în prozã,
Si astept o aventurã,
Ori cu Haike ori cu Surã.

Autoprotret

Ca un savant din vremuri vechi
Îmi plimb prin cafenele mutra.
Am păr în nas şi în urechi
Şi aduc puţin cu
Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,
Picioarele: două prăjine,
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Deşi sunt tont şi fonf şi slut
Şi am o mască incoloră
De cimpazeu sau de mamut,
Toate femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţ
Şi n-am nici muşchi, nici intestine,
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstoc
Şi poţi să mă măsori cu cotul,
Din loje nu mai văd de loc
Şi în tramvai mă pierd cu totul

Şi aşa cum sunt un fleculeţ
Încât mă poţi în palmă ţine
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!








Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui
Şi o aluniţă imbecilă
În loc de nas am un cucui
Şi-s cocârjat ca o gorilă

N-am simpatii şi n-am dispreţ
Şi n-am nici maniere fine
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăi
Şi pe chelie fire creţe
Şi am luat chiar premiul întâi
La un concurs de fumuseţe.

Şi dacă n-am profil semeţ
Nici umeri laţi, nici şolduri pline,
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Când intru în baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parcă aş fi ales de muze.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţ
Mă felicit şi-mi zic în minte
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

În fine sunt un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare
Port pijama şi port joben
Şi bătături port la picioare

De n-am la Academie jilţ
Şi n-am smaralde sau rubine
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!



Lupte Greco-romane

Se plimbau Avram şi Leibu
Într-un bâlci cu panoramă
Cu menagerii, şi-n faţă
C-o mulţime de reclame

Şarpele boa-constrictor,
Armăsarul Ducipal,
Tot ce-i zugrăvit afară
Înăuntru-i natural.

Leoparzi, cămile, zebre,
Din Uruguai şi Iliş
Şi în faţa unui circus,
Am citi pe un afiş

500 de lire premiu
Va primi acela care,
Dacă într-un sfert de oră
Va putea să mă doboare

Iar pe podium HERCULE
Sta cu pieptu-i să ne-nfrunte
Muşchiulos şi-nalt şi mare
Ca un taur, ca un munte.

- Eu , mă duc – a zis Avram ,
- Tot sunt eu băiat sărac.
Şi apoi 500 de lire
E o sumă nu e fleac!

- Eşti nebun?- exclama Leibu
Tu plăpând şi subţirel
Cum poţi să te iei la trântă
Cu o namilă ca el?

- Nu se ştie! Dacă ai şansă
Într-o clipă eşti salvat
Parcă mititelul David
Nu, la-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus. Iată-i pe arenă
În chiloţi pe amândoi,
Ca un tanc este atletul
Iar Avram, ca un bârzoi.

După două-trei minute
Se încolăcesc vârtos
Se trântesc, se-nping de-a tumba
Şi se tăvălesc pe jos.

Nici Avram nu se lasă
Deşi spart, ghiontit şi rupt
Ba că este iar deasupra
Ba că iarăşi dedesubt.

Cam după un sfert de oră
Ca un trăsnet uriaş
Avramel e scos afară
Ca gunoiul pe făraş.

-Ce ţi-a trebuit Avrami?-
Leibu trist l-a întrebat
- Ştiu şi eu ?, Credeam că prinde
Ei şi cum s-a întâmplat?

- Cum stăteam covrig sub dânsul
Mototol, strivit, năuc
Mă gândeam ca să mă apăr
De unde dracu să-l apuc?

Şi, deodată, o minune!
Îi văd alea... alea două
Pe la noi li se spun altfel,
Dar aici, le zice ouă!

Şi, ştiind de la tăticu
Ce de-l strângi de ouă odată
Cade jos şi se întinde
Ca o cârpă leşinată.

Într-o clipă, ca un fulger
Mă înfig cu mâna-n ele...
- Ale mele sunteţi! , urlu –
Şi erau chiar ale mele!


Leac pentru tuse

Când boarea mişcă frunzele pe ram
Şi colb de bronz pe pajişti risipeşte
La domnul doctor Blatt, intră Avram
Şi se plânge bietul că tuşeşte

- Îmi sparge pieptul doctore şi sudui
Mă încovoi din mijloc şi mă aprind
Mă ţine câte-un ceas şi atât mă zgudui
Că m-apuc de-un pom, îl mişc tuşind.

Mi-am pus bazaleone şi comprese
Pahare şi grăsimi şi iod şi mac
Încă am spasme, şi tot mereu mai rece
Şi nu ştiu singur ce să mă mai fac.

- Uite, îţi prescriu,- îi spune doctorul Blatt
O singură reţină dimineaţa
Una la prânz şi alta pe-nserat
Şi n-ai să mai tuşeşti în toata viaţa

- Iertaţi, domnule doctor, eu ştiam
De la bunicul meu, ce-a stat la ţară,
Cum că reţina-i bună – a spus Avram –
Pardon, scuzaţi, pentru ieşit afară!

-Da, dar Congresul Marei Societăţi
Laringolorg care-n Dresda fuse
A decretat reţinei calităţi
Cu efecte minune pentru tuse.

Aşa că faci precum ţi.am spus! Şi lasă
Că orice fleac e greu la început
Şi poimâine vii la mine, după masă.
Să te consult să văd de ţi-a trecut!

A treia zi la opt de dimineaţă
Când nimeni nu gândea netam-neasam
La doctor, pământiu şi tras la faţă
Ţânându-se de pântec intră Avram.

- Ei cum o duci cu tusea? Ţi-e mai bine?
(Încearcă domnul doctor să glumească)
- Vai, doctore – răspunse Avram -, dar cine
Mai îndrăzneşte acum să mai tuşească...?


Jurideceste

Şi veniră din
Craiova
Şi din
Iaşi, din Roşiori
Toţi Juriştii, toţi maeştrii
Şi-ai dreptăţii slujitori.

Unii slabi, cu favorite
Alţii sluţi ca Tutankamon
Toţi cu tumori şi scripte
Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoli
Şi celebrităţi savante
Numai capete ilustre
Şi figuri interesante

Şi deodată Domn Profesor
Chel şi cu priviri absente
Se-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente.

- Cum e termenul juridic –
Zise el zâmbind agale –
Dacă eu aş pune mâna
Sub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca macul
După o scurtă meditare
Îi răspunde:
- Este, maestre
Atentat la pudoare!

- Foarte bine! A spus maestrul, -
Însă fi bună şi spune
Dacă dimineaţă, mi-ai face
Mie, această chestiune

Cum ar fi juridiceşte
Denumirea-n trei cuvinte
Şi răspunse domnişoara
- Profanare de morminte!


La masa falimentară

Din senin
O nenorocire mare,
A căzut vijelios
Peste vechiul magazin
Chic
Berlin
Herman Woiss et. David Gross
Au venit toţi creditorii
???
Mărfuri
Catifele şi dantele
Şi diverse cifre grele
În registre au găsit

Weiss se plimbă agitat
Şi din cap îşi smulge părul
Când constată adevărul
Că în curând, imediat
Fi-vor amândoi la fel
Gross şi el,
Declaraţi într-un moment
În stare de faliment.

- Nu înţelegi deloc momentul
Bate-n uşă falimentul
Neîndois
(Zice Herman Weiss lui Gross)

- Eu mă zbucium ca să scap
Şi îmi smulg părul din cap
Şi tu stai ca un baron
Cu mâinile băgate-n buzunar
La pantalon –

- Îţi smulgi părul! Zise el –
Dar de unde ştii matale
În acest moment de jale
Că nu fac şi eu la fel?

Trei dorinţe

De la Houston, înspre Kansas
Într-o zi de mai frumoasă
Tommy Bill, cowboy texan
Vesel călărea spre casă

Urâţel era băiatul
Şi-nalt n-a fost deloc
De aceea el la fete
n-a avut nicând noroc

I-ar fi drag şi lui să fie,
Ferict câteva clipe
Cu o o fată şi s-o strângă
În grădina cu tulipe

Dar cum vine din vecinătate
Fetele l-au ocolit,
Fiindcă-i ciupit pe faţă
Sleampăt şi piperncit.

Ce să facă bietul Tommy?
Deşi i-a venit cam greu
L-a lăsat în voia soartei
Că aşa a vrut Dumnezeu.

Şi cum stăbătea şoseaua
Plină de nisip şi veche
Simte că ceva îl pişcă
Dinspre ceafă spre ureche.

Duce o mână peste umăr
Şi prin boarea de lumină
Vede în juru-i cum se-nvârte
Şi cum bâzâie o albină

L-a pişcat din nou, atuncea
Tommy mâna a întins-o,
Şi-aştepând să zboare aproape
Într-o clipă a şi prins-o.

Şi cum o ţinea în
palmă
Însă fără a o închide
El aude o voce: - Tommy
Fi uman, nu mă ucide.

Că eu nu-s albină care
Zboară din floare în floare,
Ci o zână fermecată
De-o ursită vrăjitoare.

Şi dacă mă laşi în pace
Vie, fără suferinţe
Îţi voi împlini prin vraje
Într-o oră, trei dorinţe.

- Bine! – spune Tommy – bine!
Vreau să fiu, dacă-i pe alese,
Mai frumos ca Richard Burton
Şi la fete să am succese.

Să mă vrea, să mă dorească
Şi să fie fericite
???

- S-a făcut. A doua care-i?
- Cum sunt mic şi n-am fason
Să fiu zdravăn şi puternic
Ca şi biblicul Samson.

Să dărâm c-un pumn o casă
Şi de-o fi să lupt cu hoţi
Dintr-o singură scatoalcă
La pământ să-i culc pe toţi!

- Se va face! – a zis albina –
Dacă aşa ţi-a fost ideea
Dar să nu mai pierdem vremea
Spune-mi şi dorinţa a treia.

- Mi-e cam greu – răspunse Tom
Stai să mă gândesc mai bine...
Vreau să fiu, viril întocmai
Ca şi calul de sub mine.

- Şi asta ţi-oi îndeplini-o!...
Zice albina în emfază.
Şi acum te du cu Domnul
Să te aibă el în pază.

Ajungând la han se iută
În vitrină şi se vede
Nalt, frumos ca un Adonis
Chipeş, că nu-i vine a crede.


Vasă-zică din dorinţe
Două, i s-au împlinit
Repede aleargă acasă
Se dezbracă gol, grăbit.

Şi uitându-se-n oglindă
De necaz obrazu-i crapă
Fiindă calul de sub Tommy
N-a fost armăsar, ci iapă.


Cenzurat

Prea onorabilă cenzură
Dintr-un acces de zel, fatal
Mi-a cenzurat „O aventură”
Fiindcă subiectu-i imoral.
Sunt intrigat peste măsură
Şi trist de procedarea aceasta
Şi vreau alături pe Cenzură
S-o judecaţi şi dumneavoastră
În actul întâi sub luminiţe
Şi flori, e-un pat; un pat banal
Spuneţi-mi domni şi cuconiţe
Dacă un pat e imoral
Dar pot susţine cu căldură
Că e normal cum sunt şi sfinţii
Fiindcă în paturi se născură
Nu vreau să fac o glumă proastă
Nici ??? de clovn
??? cunoaşteţi dumneavoastră
pe când cineva născut pe scaun?
În pat întins şi-n pielea goală
C-o plapumă acoperit
E un tânăr, Nicu Mototeală
Ce meditează liniştit.
Dacă-i acoperit înseamnă
Că nu-s motive de scandal
Şi apoi nici gândul nu te îndeamnă
Să crezi că-i lucru imoral
La recrutare-n clipe grele
La baie s-au la doctor Broc
Nu te dezbracă până la piele?
Şi nu e imoral deloc!
Alăturea de pat, sfioasă
Şi-nbrăcată şorţ închis
Sta o femeie, şi-i frumoasă
Ca un heruv din Paradis.
Când o femeie chic, gingaşă
Stă lângă un bărbat ideal
Şi-i spune vorbe vorbe drăgălaşe
Găsiţi că este imoral?
Deodată puica încântătoare
Un glas cu argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
- Vai, Nicule, tu eşti ovrei?
Şi acum, spuneţi-mi scumpă doamnă
Şi domnilor în general
Dacă ar fi ovrei înseamnă
Un fapt atât de imoral?


Naufragiu

După un naufragiu, cumplit
Ce i-a scufundat în ceaţă,
Şase marinari nevolnici
Care-au mai scăpat cu viaţă
Înnotând şi zi şi noapte
Peste apa plumburie
Fură azvârliţi de valuri
Pe o insulă pustie.

Trei luni s-au hrănit cu ierburi
Şi cu peşti găsiţi la mal
Îşi făcură şi-o colibă
Şi trăiau original
Nu le lipsea nimica
Ba ades le prisosea.
Aveau ierburi, hrană, apă.
Doar femeia le lipsea.
Rabdă omu-o lună, două,
Mai te-agiţi, te consolezi,
Însă când te-ajunge jalea
Mai că-ţi vine să turbezi.
Dar într-o zi, pe-un rest de barcă
Ce-a rămas numai crâmpeie
Peste malul abrupt deodată
Fu zvârlită o femeie.
Una singură şi goală
Şi frumoasă, o ispită
???
???

Marinarii toţi zărind-o
Năvăliră-n goană mare.
Care de care mai degrabă
S-o apuce la strâmtoare.
Ea văzându-se-n pericol
Ridică un braţ în sus
Şi cu-n gest de curtezană
Marinarilor le-a spus
- Ho! Nebunilor, sălbatici
Nu vă repeziţi pe alee.
Ţineţi seama de un lucru:
Nu sunt swaiţeer, sun femeie!




Mac-Mac

În tramvaiul care duce
Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbaţi şi de femei,
S-a urcat o cuconiţă
Cu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,
Dur, rotund şi voinicel
Parcă ar fi sculptat cu dalta
Lui Rodin sau Praxitel.
După ea, se urcă un tânăr –
Tip donjuan sadea,
Care nu ştiu din ce pricini
Se cam îndesa în ea
Doamna foarte indignată,
L-a privit cu mult temei,
Însă tot mai mult măgarul
Se îndesa în ... viaţa ei.
Că deodată cuconiţa
Nu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus:
- Ascultă june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?
Ce te îndeşi ca la pomană
Când nici nu ştiu cine eşti
Cu metode de astea brute
Crezi că ai să mă cucereşti?
Află că sunt doctoriţă –
Chiar de nu m-arată faţa
Eu am tăiat toată viaţa!
Că de mai m-atingi odată
Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat şi-o dau la raţe!
Iar femeile – vreo zece –
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac, maca, mac!


Probabil

La o şcoală
Specială:
- Spuneţi o proposiţiune –
Zice profesorul amabil,
Care să cuprindă musai
Şi acest cuvânt: probabil.
Nicu, emoţionat,
A răspuns imediat:
- Ieri văzând noroasă vremea,
Şi fiind cu haină nouă,
Mi-am luat cu mine umbrela
Că probabil o să plouă.
Foarte bine!
Tu Marin
- Transpirat de-alergătură,
Deşi luna este mai
Mi-am pus puloverul – probabil
Să nu capăt guturai.
- Hm, şi asta merge zise
Domn profesor agale
Şi acum să spuie una,
Tu, Abramovic Ghidale,
Stă Ghidale, se pătrunde
Şi apoi voios răspunde:
- La vecinul nostru care-i
Pianist, vine de-o lună
O elevă frumuşică
Şi fac muzică împreună.
Curios cum sunt din fire
Ieri discret ca un strigoi
Am privit prin broasca uşei
Şi-am văzut cum amândoi,
El îşi lasă pantalonii
Fata fusta în sus ridică cam spontan
Şi mi-a spus că vor probabil
Să se „uşureze” în pian.


Pandele

Bunicuţa lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ală gras şi burtos?
Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată
Drept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!




Boul şi Măgarul


Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare
Pe drumul dintre Zlata şi Cahul,
Venea un bou voinic şi mare
Şi era ferice şi sătul
Dinspre hârtoape pe hăul de lumină,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet măgar, venind înspre colină
Se întâlneşte nas în nas cu boul.

- Ce-i cu tine mutră pirpirie, -
Întreabă boul. Ce mai este nou?
Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie?
Deocamdată-i rău stimate bou.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea
Într-una stors de vlagă, fără rost,
Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea
Şi în urmă, mai descoperă că-s prost.

Şi uite aşa îmi târâi biata humă,
Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând
De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă
Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând.

- Sărmane măgar, ce soartă imbecilă...
Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei
Şi grâu... îngână boul plin de milă
Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!

Te va servi, pe întinsul de verdeaţă
Cu fân mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creaţă,
Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, în liniştea opacă
Măgarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă
Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie!

Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă
Cu coapsele şi sufletu-mi adapă
Ce fină e, ce nostimă şi durdă
Încât parol că-mi lasă gura apă!

Şi întocmai ca un frate din Granada
I-a sărutat copita să-i complacă,
Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada
Şi el ca un măgar s-a dat la vacă.

Când se întoarce boul pe coline,
Văzând şi el ce coarne mari purta.
MORALA:
Când eşti bou, ia seama bine
Să nu chemi măgari la masa ta.


De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Şi un domn – că-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei motri
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filieră
Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,
Ce-i intră în nori, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aroma
Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleasrgă iute după Toma
Şi-l opreşte:
- Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună
Dar, unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?


Amicul ION


La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Bună ziua, dom-le doctor
Mi-a intrat o ţeapă-n ou.
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul achită taxa
Şi apoi satisfăcut.
Îi dă doctorului mâna
- Bună ziua!
- Vă salut.
Peste-un timp, aproape-o lună
Vine amicul Ion din nou
- Uite dom-le doctor, iarăşi
Mi-a intrat o ţeapă în ... ou
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul se îmbracă
Şi achită taxa în grabă
Când deodat domnul doctor
Foarte curios întreabă:
- Ia să-mi spui, domnule dragă
Care vii de la Copou
Cum se-ntâmplă că într-una
Tot îţi intră o ţeapă în ou?
- Să iertaţi, domnule doctor
A răspuns omul solemn
Dar nevastă-mea e şchioapă
Şi are un picior de lemn.


Motiv serios

Nu s-au văzut de aproape o lună,
Ea în concediu în Făurei
Iar el rămas în capitală
Setos de farmecul ei.

Că avea Mimi ochi mari şi negri
Şi dinţi albi, mărgăritari
Guriţa dulce, o comoară
Şi sâni frumoşi şi braţe mari.

Cum nu aveau unde să meargă
Să-şi stingă focul ce-i ardea
Şi dornici unul de altul, ambii
S-au îndreptat înspre şosea.

Mici, într-un tufiş sălbatic
De orişice priviri ferit
În iarbă s-au întis cu sete
Şi s-au iubit şi s-au iubit
Sfârşind împreunarea dragă,
Sorbită lung, cu mult nesaţ
S-au sărutat încă odată
Şi au pornit voioşi la braţ.

- Tu ştii că de trei ani, într-una
Ne îndrăgim iubita mea
Dar astăzi şi a fost un vis, un farmec
Săreai în sus nu altceva.

- Cum să nu sar în sus iubite
Răspunde ea cu mult lipici
Dacă un ceas şi jumătate
Am stat cu fundul pe arici


???

Trecând prin centru nenea Nae
Bătrânul curtezan de viţă
Văzu, privind într-o vitrină
O foarte nostimă coniţă.

Apropiindu-se de dânsa
Cu chibzuinţa sa acerbă
O auzi cum îşi şopteşte
- Frumoasă rochie, superbă!

- Vă place mult? Întreabă Nae
- Superbă, spuse ea din nou
- Dacă atât de mult vă place
Permiteţi-mi, v-o fac cadou.

Şi au intrat în prăvălie
I-a împachetat-o, a plătit-o
Şi foarte amabil, nenea Nae
Politicos i-a oferit-o.

Coniţa, tânără şi tandră
Voind să-şi compeseze gestul
L-a invitat la ea acasă
Şi-acasă... înţelegeţi restul.

Un studio de pluş cu perne
Lumină roşie, domoală
Şi dezbrăcându-se frumoasa
Rămase goală, toată goală.

Frecându-şi palmele amândouă
De doru-i Nae se sfârşea
Şi-i savura din ochi şoptindu-şi
Aşa, aşa, aşa, aşa!

- Hai vino, îl imploră dânsa
Nerăbdătoare şi lascivă
Hai vino, vino mai degrabă
Că nu-ţi stă nimeni împotrivă...

Bătrânul crai şopti ca prostul
Plimbându-şi ochii pe femeie,
- De broască mi-am făcut eu rostul
De unde-mi fac rost şi de cheie?


Patriarhal

Fâlfâiri de boare roze
Se strecoară în infinit
Când pe drumuri sure trece
Popa Neacşu obosit.

Nalt e popa. De departe
Cu un sfânt poţi să-l asemeni
Când cu dragoste împarte
Pilde bune între oameni.

Urcă popa spre colină
Răsfirându-şi barba-n vânt
Vesel c-a-mpărţit lumină
Şi iubire pe pământ.

Când să intre în curticică
Preoteasa în trei cuvinte
Îl întâmpină smerită
Bine ai venit părinte!

Să trăieşti! Îi spune dânsul
Luminat de-a lunii rază
Şi trudit de-atâtea slujbe
Popa-n jilţul lui se-aşează

- Ce zici coană preoteasă
Hai părerea să ne-o dăm:
Vrei să stăm întâi la masă
Şi apoi să ne culcăm?

- Ce pot eu să spun părinte?
S răspuns în grabă ea
Facem cum vrei tu prea sfinte
Şi pe urmă vom mânca!


Cine e de vină oare?

Doctorul Avrami, om în vârstă,
Şi cu maniere fine,
Deşi e cărunt la tâmple,
Dar se ţine bine.

Foarte ades îl vezi cu o brună
Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte
„Crai bătrân” îi spun amicii
Dar el nu se sinchişeşte.

Într-o zi vine la doctor
Cam ţinându-se de şale:
- Doctore, se-ngoaşă gluma,
Am slăbit în balamale!

_ Ia dezbracă-te, îi spune
Doctorul prieteneşte
Şi am să-ţi spun eu, într-o clipă Ce te doare, ce-ţi lipseşte?

Domnul Avrami se dezbracă,
Doctoru-l consultă un pic,
Şi îi spune – cumpătare,
Fi pe pace, nu-i nimic!

- Totuşi doctore, ???
Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune
Simt aşa ca o sfârşeală
Nu ştiu, cum o slăbiciune.

Însă nu-i dau importanţă
Şi din minte mi-o suprim
Fiindcă am o întâlnire
Cu o vedetă la „MAXIM”

- Bravo! Spuse domnul doctor
Ai succese la nubab
Se cunoaşte cât de colo
Că te place sexul slab.

Cred şi eu! – zâmbi Avrami,
O tratez cu băutură
Mai vorbim şi despre artă
Sau despre literatură.

Mai un calambur, o poantă,
Mai o snoavă decoltată,
Şi de articolul „iubire”
Nu duc lipsă nicodată.

N-am pretenţia naivă
Că sunt om cu chibzuială
Parcă e vreun om în lume
Să nu facă vreo greşeală?

Vii de ziua ei la Lola,
Un drăcuşor cu păr bălai,
Îi duci flori, cadouri, însă parcă poţi
Să ştii cât stai?

Vorocle-s de farmec pline,
Şi când cu lumină mică
Primul merge suportabil,
Nici prea-prea, dar parcă-parcă.

La al doilea însă gâfâi
La al treilea sunt leoarcă.
Doctorul îl întrerupse:
- Văd că nu respecţi regimul,
Dar la vârsta dumitale
De ce nu te opreşti la primul?

- M-aş opri, cu drag la primul
Zice Avrami cu curaj
Dar i-a dat şi mie, Sohnutul,
La al patrulea etaj!


La???

Sus, pe Văcăreşti, pe dreapta
Lîngă cârciuma lui State
Avea Smil o prăvălie
Şi vindea păsări tăiate.

Găinuşe şi răţuşte
Câte-un puişor de-un kil
De voiai o gâscă grasă
N-o găseai decât la Smil.

Cum stătea el într-o seară
Printre raţe şi gânsaci
Intră Avram în prăvălie
Şi-l întreabă: - Ce mai faci?

Ce să fac? E criză mare
Şi vânzare nu-i deloc
Chiar de-mi vine, unul, după
Vreo găină, un boboc.

O ia în mână, o întoarce
O apropie de nas
O suceşte, o miroase
Şi mi-o pipăie un ceas.

Pleacă apoi, că-i pare scumpă
Şi eu stau ca un tembel
- Dragă, tocmai ca la tine
Şi la mine e la fel...

- Cum la fel e şi la tine?
Zice Smil cu răutate
Ai şi tu o prăvălie
Unde vinzi păsări tăiate?

- Nu, eu n-am păsări tăiate
Spuse Avram cu îngândurat
Însă, vezi, eu am acasă
Trei fete de măritat.




Schiţe de telegrame

Având să plece grabnic în misiune
Costică îşi strânge actele în geantă
Şi-şi lasă lasă soţia în poziţiune
Într-adevăr f.f.interesantă.

Ajuns în citadela ce-şi destramă
Şi-şi conturează în aur roşu schiţa
Costică a şi primit o telegramă
„Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa.”

De atât noroc şi-n culmea bucuriei
A tras un chef la Samaru cu o amică
Şi a doua zi, distrat a scris soţiei
„Avut fetiţă. Sunt bolnav. Costică”



Cocoşelul

S-a însurat boierul Fică
Moşier din Drăgăşani
Cu o fată tinerică
De vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vraja
Dulce a lunilor de miere
Petrecute în seri de doruri
Voluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţia
Să-i arate, cum vă spun
Moara, vitele moşia,
Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduri
Unde caii se adapă
Tocma-atuncea armăsarul
Făcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânăr
Şi-a găsit şi el de joacă
Şi se înfigea prozaic
Într-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba averde
Având martoră o ieduţă
Ţapul îşi vedea de treabă
Cu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curte
Zambilica şi Grivei
Cam întorşi unul spre altul
Făceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vede
Ea îi spune ruşinoasă:
E dezgustător aicea
Tot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandă
Au văzut ca într-un pastel
Cum o găinuşe tandră
Zbenguia cu-n cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteni
Săltăreţi pe tot meleagul
Şi se tot pupau în ciocuri
Că-ţi era mai mare dragul.

- Uite, ăştia-mi plac, spuse,
Ea cu glasul îngeresc
Uite, ce frumos se joacă
Şi ce splendid se iubesc!

- Da, îţi place? Întrebă Fică
Bine puico, mă supui!
Şi-a chemat la el degrabă
Pe Bogdan, vătaful lui.

- Uite, dragă vătăşele
De azi încolo ce să faci:
Priponeşti toţi armăsarii
Pui oprelişte la vaci.

???
Opreşti orice fel de mamifere
Ca să nu aibă cu masculii
Nici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevestică
Cum e inocentă ea
Şi timidă şi subtilă
Să mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voie
Ca să-şi mai facă aicea felul
Fiincă aicea-n curte iubeşte
Numai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeni
Nu crâncneşte un cuvânt
Dac-a poruncit boierul
Gata! Ordinul e sfânt.

Dar într-o noapte violentă
Când nici nu s-a aşteptat
A intrat Bogdan vătaful
Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-s
Ale lui căutături:
Coanne Fică, coane Fică
A intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabă
Plin de spaimă vătăşelul
Cine potoleşte scroafa
Dumneata sau cocoşelul?


Apeciere

George-i negustor de firmă
Şi are o prăvălie „chic”
Cumpără şi vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic,
Porţelanuri şi covoare,
Chihlimbar şi abanos
Şi orice marfă preţuieşte
După ochi, după miros.

Cum e-ndrăgostit de Lily
O fetiţă foarte fină
Iară nunta-i hotărâtă
Numai peste-o săptămână
George a devenit vulcanic
Şi e plin de nerăbdare
Fiindcă Lily e o păpuşă
Blondă şi fermecătoare.

Şi gândindu-se la glasu-i
Ca un zvon divin de harfă
Îşi şopteşte încins de doruri:
- Faină marfă, bună marfă!
Sâni frumoşi şi braţe durde
Pulpe dulci, picorul mic
Cum să nu te-apuce dracii
Lângă ea când stai un pic?

De aia poate astăzi, George
Când a prins-o-n odăiţă
A pupat-o plin de pofte
Şi pe ochi şi pe guriţă
Şi strângându-i trupu-n braţe
Plin de voluptăţi nebune
A alunecat cu mâna... unde nu se poate spune.

Vai Georgică, - spuse Lily
Ştiu ce lungă orice clipă-i
Stăpâneşte-te, mă tulburi
Prea mă strângi şi prea mă pipăi
Fii cuminte, ai răbdare
Mai ales şi nu uita
Că peste o săptămână,
Toată, toată e a ta.

George îşi miroase palma
Şi apoi discret îngână
- Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?


Iar virgina

Tot high-life-ul Capitalei
Şi Grand-mond-ul din palate
Toţi ştiam că doctor Bimbo
Are o specialitate

???
ce a greşit în pas de seară
Doctor Bimbo o „tratează”
Şi o face iar fericită.

Multe fete de familie
Ce-şi pierdură chambra floarea
Au venit la el şi gata
El le-a reefăcut „onoarea”

Şi-a revenit la el şi Tanţa
Blondă, dulce şi suavă
- Ce mă fac? De află mama
E dezastru, iau otravă!

N-o să afle nimeni, nimeni
Vii aicea pe la trei
Eu te „fac” la loc cu grijă
Şi dai zece mii de lei

Şi-a plătit frumoasa Tanţa
A plătit cu înfiorare
Ce nu face o fată bună
Să mai fie „fată mare”?

După trei luni, iarăşi Tanţa
Tot aşa, plină de graţii:
- Doctore, sunt disperată
Ticăloşi mai sunt bărbaţii

Dar acuma chestiunea
Este foarte serioasă
Mă cunun cu-n om de lume
Şi vreau iar să fiu mireasă.

- Da, dar locu-i mai sensibil,
Zice doctorul, să ştii
Ca să fi din nou virgină
Costă douăzeci de mii.

S-a plătit de două ori, câte zece Mii de leuşcani
Fiindcă viaţa-i tare dulce
Când ai douăzeci de ani.

După patru luni sau şase
Tanţa cea fermecătoare
Iar greşeşte, iar şi plânge
Şi la doctor iar apare.

- Cred că-i cea din urmă oară
Zice foarte fermă Tanţa
Fiindcă-ndată după nuntă
Plec cu soţul meu în Franţa

- Foarte greu, răspunse Bimbo-
Drept – privind în ochii ei
Foarte dificil şi costă
Patruzeci de mii de lei.

- Patruzeci? Dar ce-i faci oare?
- O! Îţi fac un lucru rar
Fiindcă acuma duduiţă
Îţi fixez un fermoar.


Nu e de la noi

Într-un sat pe-o cărăruie
Lângă cârciuma lui State
Trei femei stăteau de vorbă
Trei leliţe, trei surate
Şi uitându-se-n ţărână
Cu pătrundere destulă
Măsurau un boţ de carne
Care semăna cu o... bulă.

- Fă Mărie – zice Safta
Să tot fie a lui Tănasă?
- Nu e lele, că o cunosc eu
Că are cerc şi-i noduroasă
- Poate a lui Drăgan?
- Da de unde
Zice Tinca cu-nfocare
Căci a lui Drăganm e groasă
Şi are o dungă pe spinare.
- Poate este a lui Hâncu?
- Nu se poate sare Lina –
A lui Hâncu-i năzdrăvană
Şi vânjoasă ca prăjina
Şi apoi Hâncu de vreo lună
E la Vidra, la moşie...
- Dar, a cui să fie oare?

Doamne, doamne a cui să fie?
Cum stăteau nedumerite
Cercetând cu anevoie
A trecut chiar pe-acolo
Primăreasa, doamna Zoe

- Ce faceţi pe-aicia?
- Uite stăm cu mintea răvăşită
Şi nu ştim a cui să fie
Bula asta oropsită?

- Nu e nici a lui Vasile!
- Nici a lui Marin Cucui!
- Nici a lui Grigore Zgaibă?
- Nici a lui Mihalcea nu-i!

Primăreasa o priveşte
Şi răspunde răspicat
- Bula asta, fă leliţe,
Nu e de la noi din sat!






Dispută religioasă

Deşi port o mare stimă
Şi am respectat mereu
Şi pe popă şi pe pastor
Şi pe rabinul evreu

Totuşi eu am o remarcă
Deşi nu e paradox
Însă cel mai vesel popă
Este popa ortodox.

Fie praznic, nunţi, botezuri
Sau la orice slujbă sfântă
Chiar şi la înmormântare
Popa cântă, popa cântă.

Dar cel mai deştept dintr-înşii
Mai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoială
Bruder, pastorul catolic.

Auziţi iubiţi prieteni
Ce abil, ce diplomat
Pe toţi tinerii îi însoară
El rămâne neînsurat.

Cel mai crunt însă-i rabinul
Ăsta, merge-n contra firei
Vrea mortiş ca să distrugă
Fericirea omenirii.

Auziţi ce barbarie
Zău că merită bătaie
Unde trebuie să adauge
Rabinul de acolo taie!



Cal mare

A venit la doctorul Smilik
Doamna Sprinţa Rosenstock,
- Doctore, de două zile
Nu mă simt bine deloc.
Simt în corp o-nfrigurare
Ce mă trece tam-nesam
De la cap până-n picioare
Ia vezi, doctore, ce am?

Doctorul îşi ia o lupă
Şi se uită în ochi drept
O palpează pe spinare
Apoi delicat pe piept
O ascultă cum respiră
O mai ciocăneşte un pic
Şi satisfăcut îi spune:

- Doamna mea, nu ai nimic!

Tensiunea e normală,
Pulsu-i iarăşi regulat...
- Da, dar nu dorm toată noaptea
Şi mă zvârcolesc în pat.
- Eh, la vârsta dumitale
Şi zglobie, şi frumoasă
Se strecoară câteodată
O afecţie curioasă
Nu e caz de-ngrijorare
Dumitale-ţi trebuieşte
Un remediu de calmare!

- Asta este! De cal mare!
Sare doamna radioasă
Un remediu de cal mare
Că de cel mic am şi-acasă!



Letru zice

La un doctor vine Natan
Cu o mină foarte rea
- Doctore, chestiunea aceea
Nu mai merge cum mergea
Am luat şi cantaridă
Şi pilule de muştar
Icre negre, Perla, Titus
Însă totul e-n zadar!

- Câţi ani ai?
- Şaptezeci şi unu!
- Apoi gata: Ce mai vrei?
Gata ai iubit atâta
Zeci şi sute de femei,
Cuconiţe apetisante
Văduve încântătoare
Dame de chantan, studente,
Picoliţe servitoare
Şi-n hambare şi pe iarbă
Şi la Cluj şi la Sovata
Şi-n cabine la Mamaia
Ce mai vrei? De-acuma e gata!

- Dar, dar eu am un prieten
Leibu, Leibu din Lipscani
Care a împlinit acuma
Şaptezeci şi opt de ani
Şi el zice că mai face
(şi adaugă surâzând)
Chiar de două ori la rând.

- Zice? – Întreabă domnul doctor
Şi un gând îl străbătu
Dacă zici că Leibu zice
N-ai decât să-i zici şi tu!


Secretul lui Hector

O zi de mai nici cald, nici rece
Ca atmosfera s-o mai schimbe
Prin Cişmigiu, moş Niţă trece
Cu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoare
Şi funde, cum la alţii nu-s
Câinii îi trec printre picioare
Privind în jos, privind în sus...
Pe pajiştea cu roşii muşcate
Venea o blondă încântătoare
Cu picioruşe minunate
Şi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere...! a zis moş Niţă
Privind cu ochii plini de rouă,
Ce faci frumoasă coniţă?
Şi pupă mâinile amândouă...

- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?
- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,
Ieşii la aer o lecuţă
Cu pechinezii la plimbare

Şi-n timp ce firea stă să fiarbă
Căţeii se jucau nespus
Tot tăvălindu-se pe iarbă
Privind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţire
Şi se trânteau în prund smintiţi
Că adesea moş Niţă. Scos din fire,
Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!


Au mai vorbit de-a ei rochiţă
De-al câinilor temperament
Şi pururea galant, Moş Niţă
Găsi prilej de compliment:

Ce păr frumos ai, un tezaur
De parcă soarele subit
Te-a nins în păr cu stropi de aur
Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşe
Azor şi Hector cum v-am spus
Se încurcau printre picioare
Privind în jos, privind în sus

Dar Hector, javră rubicondă
Lui Azorel a prins să-i spună:
- Moş Niţă crede că e blondă
Dar numai noi ştim că-i brună!

Fakirul

Un fakir, un fel de Bocso
Hipnotizator de rasă
Voiaja-n expres cu o doamnă
Tare dulce şi frumoasă.

Profitând că în ora aceea
Nimeni n-o să-l deranjeze
Hipnotizatorul încearcă
Doamna s-o hipnotizeze

O fixează adânc în ochi
Gata gândul să i-l sfarme
Că frumoasa închide ochii
Făr voie şi...adoarme.

- Eşti sub magica-mi putere
Zise el cu glas drăcesc
Şi ai să execuţi cu vrere
Tot ce-am să-ţi poruncesc!

- Da! Răspunse adormita
Iară el, cu gesturi iuţi
A întrebat: ce fac acuma?
- Ah, pe gură mă săruţi!

- Şi acum, ce fac scumpo?
A întrebat-o el sedus
- Ah, respunse ea în deliru-i
îmi ridici rochiţa în sus.

- Şi-acum ce mai fac păpuş-o?
Iar frumoasa în letargie
A şoptit: - acum te umpli
Ştraşnic de blenoragie!


De avea eu ce are el

De când m-am născut pe lume
Eu am un păcat şi-anume
Vai ce lucru curios
Sunt foarte invidios
Jinduiesc la ori şi care
Orice lucru ce îl are
Şi-mi şoptesc încetinel
De-aş avea ce are el.

Într-o zi de vâlvătaie
Eu m-am duis să fac o baie
Şi sub duşuri iată poc
Eu zăresc un Rozenstic
El se zbenguie cu apa
Şi eu am stat protit ca ţoapa
Şi-mi spunea în gând rebel
Ce-aş avea eu ce are el.

Într-o mică grădiniţă
Am văzut o cuconiţă
Ce şedea în mod gingaş
Şi alăpta un copilaş
Admirându-i sânul mare
Plin cu lapte şi ardoare
Eu mi-am spus în gând aşa
- De-aş avea ce are ea!

Ieri când traversam Lipscaniul
l-am văzut pe Burileanu
Vicele guvernator
Peste banii tuturor
I cum se are ca fală
Sus la Banca naţională
Mi-am şoptit blând ca un miel
De-aş avea eu ce are el.

Pe stradela Reumeoară
Urmăream o domnişoară
Cu profil imaculat
Şi cu părul blond, bronzat
Picioruşele ei faine
Ascundeau comori şi taine
Că mi-am zis în gând aşa
De-aş avea eu ce are ea.

Sâmbătă fiind sărbătoare
Eu m-am dus la alergare
Cu nevastă-mea MILY
Să-l vedem pe „zori de zi”
Şi cum ne arăta grăjdarul
Ce solid e armăsarul
Ea mi-a spus încetinel
De-ai avea tu ce are el...


Deosebire

Moritz, un elev cuminte
La liceul din Bacău
Într-o zi pe negândite
L-a întrebat pe tatăl său
Papalâcule, i-a spune-mi
Dar să nu fi supărat
Ce deosebire-i între
O femeie ş-un bărbat.

_-Vai de mine şi de mine
Moritz, nu mă enerva
Cum se poate main leibchen
Să mă-trebi aşa ceva
Un băiat ca tine învaţă
Şi nu întreabă aşa hai-hui
Chestiuni neruşinate
Care nu-s de vârsta lui.

Moritz, însă nu se lasă
Şi aşa cum şi-a propus
Plin de nevinovăţie
La mămica lui s-a dus.
Mutterlein, să nu te superi
Dar aşa vrea să am o lămurire
Ce deosebire-i între
Un bărbat şi o femeie?

- Asta da obrăznicie
- Vai de mine şi de mine
Stau şi mă întreb într-una
Cum de nu-ţi este ruşine?
Tu, model în toată clasa
Şi în tot liceul chiar
Să vorbeşti aşa cu mama?
Piai din ochii mei! Măgar!

Moritz – dezolat de atâtea
Observaţiuni amare
Profesorului îîi spune
Tot aceiaşi întrebare.
Dascălul – Albert – pe Moritz
Îl întreabă rugător
- Ia să-mi spui, te rog, ce număr Poartă mama la picior?

- Mama? 37 poartă
Iar dascălul, Albert
Mai întreabă: - Dar tăticul?
- Tata? 41 cert!
- Deci mămica 37
Tata 41 are.
Precum vezi deosebirea
Este numai între picioare.

Numai cu promisiuni

De departe, de la ţară
Tocmai de la Pomârlăni
Vine agale Stan Ilie
Cu o căruţă de coceni
Şi cum vine Stan Ilie
Legănat în zvon de vară
Pe căruţa lui, de-asupra
Pripăşitu-s-a o cioară.

Carul merge, cale lungă
Spre oraş fără habar
Şi ajunge-n capitală
Tot aşa cu cioara în car.
Deodată, prin văzduhuri
Se roteşte o altă cioară
Şi se aşează în căruţă
Lângă cioara de la ţară.

Şi în aceiaşi feerie
Veşmânatată în culori
Pe căruţa lui Ilie
Satu de vorbă două ciori:
- Vai, cheri, ce bine-mi pare
Că eşti gigea şi sprinţară
Dar spune-mi cu mâncare
Cum o duceţi voi la ţară?

- Ah! La ţară e o minune
Zice cioara cu temei
Pretutindeni flori şi vite
Şi e bălegar cât vrei
Boi şi vaci şi cai şi tauri
Şi junice înţărcate,
Tot se balegă pe drumuri
Şi mănânci pe săturate.

- Da în oraş, aici, cum merge?
Întreabă cioara de la ţară.
- Vai, la noi, e jale mare
Jale mare surioară.
Peste tot, pe străzi frumoase
Pe şosele bulevarde
Doar maşini şi limuzine
Numai Roll-suri şi Packarduri
Claxsonează cu ardoare
Pufăiesc din poloboc
Dau drumuri la damfuri, însă
Nu se balegă deloc.

Nici tramvaiele luxoase
Şi cu lume foarte schic
Din Obor, din Tei, din gară
Nu se balegă un pic
Încât dragă surioară
Cu asemenea programe
Tot trăind aici, în centru
Ce mai vorbă, mor de foame.

Dar arareori pe uliţi
Mohorâte, de pe deal
Când se cerne – o birjă şchioapă
Cu un amărât de cal
Pirpiriu, osos şi jalnic
Slab, bătut de Dumnezeu
Mă ţin lângă el că poate
Poate am să mănânc şi eu.

Zbor, cobor, alerg de foame
Simt că sufletul îmi iese
Şi alerg, alerg într-una
Eu alerg şi calul bese
Bese el, dar am speranţă
Că e drumul lung şi greu
Îmi promite într-una, poate
Poate-am să mănânc şi eu.
Fără să-şi îndrug minciuni
Nu mă pot hrăni fetică
Numai cu promisuni.


Trei nasturi

S-a oprit tramvaiul în piaţă
Lume multă şi pestriţă
Şi prin iureş se împinge
Şi o frumoasă cuconiţă.

Cum avea rochiţa strâmtă
Şi cu nasturi mulţi pe spate
Vrea să urce, dar din cauze
Rochiei strânse-n trup, nu poate.

Trece mâna-i mitittică
Rosă ca un plasture
Înspre spate şi gingaşă
Ea deschide un nasture.

Imposibil să se urce
Dar ca orişece femeie
Îţi mai trece mânuşiţa
Şi încă un nasture deschide.

Dar cum treapta-i înăltuţă
Şi e aproape imposibil!
Ce să facă, ce să facă?
Vai, momentul e penibil!

Mai deschide încă unul
Dar zadarnic îi e dorul
Nic acum nu poate doamna
Să ridice-n sus picorul.

Dar un domn ce sta în urmă-i
Fără nici un fel de formă
O apucă de contururi
Şi o saltă pe platformă.

Doamna, roşie la faţă
Fulgerând priviri haine
Se întoarce şi îi spune
Bombonind: - Nu ţi-e ruşine?

- N-ai dreptate cuconiţă
Zice el cu anasâna –
Dumneata te superi fiindcă
Fără vrere am pus mâna
Pe când eu tăcui din gură
Când nici nu mi-ai spus pardon
Şi mi-ai descheiat în grabă
Trei nasturi la pantalon.

Căpriţa sfetnicului Petru


Sfântul Petru, Mare Paznic
Pestea-a Raiului fântână
Plictisit de-atâtea veacuri
Să tot stea cu cheia în mână
Într-o zi s-a dus la Domnul
Prea supus şi prea smerit
Şi îngenunchind în faţă-i
Petru astfel i-a grăit:

- Doamne, din străfund de vremuri
Te slujesc fără prihană
Am şi eu o rugăminte
Fie-ţi milă şi pomană
Dă-mi concediu de odihnă
Doamne pururi lăudat
Doar o lună Nalt Prea Sfinte
Căci sunt om şi sunt bărbat!

- Bine Petre! Se aprobă
Ce nu fac eu pentru tine
Treci la cadre, ia-ţi cartelă
Şi te du! Te du cu bine...
Ajungând în capitală
Fercheş, tânăr şi cu bani
Că puteai să-i dai ca vârstă
Douăzeci şi opt de ani
S-a încurcat c-o femeiuşcă
Nostimă şi dolofană.

Şi la „Compescaria” într-una
Bea „Segarcea” şi „Crăcană”
Toată lumea a ţinut-o
Numai în chefuri şi-n antren
Vizitând seară de seară
„Pescăruş” şi „Monn Jarden”
Că îmbătat de-atâta farmec
Şi de patimi juvenile
Şi-a întârziat concediul
Cu vreo trei ori patru zile

-Bine Petre, nu ştii oare
Că după regulament
Orice întârziere înseamnă
Cum că n-ai fost vigilent?

- Ba am fost Nalt Prea Sfinte,
Zice Petre fericit,
Însă în timpul nopţii Părinte
Uite, m-am îmbolnăvit.

Două nopţi şi patru zile
Am zăcut în odăiţă
Şi mă tot hrăneam cu lapte
Doar cu lapte de căpriţă
Dacă n-ar fi fost căpriţa
Să mă vindece de toate
Zău, muream, muream de tuse
Doamne Sfinte şi Îndurate

A trecut o vreme lungă
Petre Sfântul cum vă spun
Se topea de dor săracul
După dulcineea lui.
O vedea frumoasă, durdă
Gura roşie, ochi adânci
Trupul de nimfă care zburdă
S-o tot sorbi, s-o tot mănânci...

Drept la Dumenezeu se duse
Şi îi zise rugător
- Doamne, nu mai pot de tuse,
Dă-mi concediu c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu mine
Piere ultima mlădiţă...
Să mă vindec leacul este
Numai lapte de căpriţă!

- Bine, îţi dau o lună – zise
Domnul zărilor senine
Dar când vii, aduci şi capra
O aduci aici cu tine.

- O aduc, Înalt Prea Sfinte
O aduc numaidecât
Cum o ştii, în patru labe
Şi c-o funie de gât.

Şi mâhnit, gata să-i spargă
Inimioara pătimaşa
Se întreba – Şi acum Petrache
Spune, pe unde scoţi acum cămaşa

A pornit cu ascensorul
Din eter, azur şi nea
Într-o clipă nea Petrică
Sprinten, fercheş, fu la ea.
Nopţi şi mile delirante
De iubire nesfârşită
Petrecut-a Sfântul Petre
Cu căpriţa lui iubită.

Când să se termine luna
Petre îşi aduse aminte
De făgăduiala dată
Prea Eternului Părinte.

Şi îi spuse: „fată dragă
Eu socot că-i foarte bine
Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri
Trebuie să mergi cu mine.

Dumnezeu nici nu prea vede
Te strecori încet şi atât
Goală şi în patru labe
Şi cu o funie de gât.

Ascensorul te aşteaptă
Te îmbarcă în el frumos
Şi în două- trei minute
Scumpo, vei ajunge sus.”

Ce să facă biata fată
A primit cu mult curaj
Şi de ce să nu profite
De asemenea voiaj?

Dezbrăcată, e o minune
Trup de nimfă, ca-n poveşti
Nea Petrică, Nea Petrică
Ce pramatie îmi eşti...!

S-a urcat în cer cu dânsa
Şi o îndeamnă mereu
- Hai căpriţă, hai cu nenea
Să te vadă Dumnezeu!

Cum ajunse în zenituri
Şi-au deschis spre tron portiţa
Dumnezeu luă ocheanul
Şi-ndelung privi căpriţa.

A privit-o încă o dată
Dinapoi şi dinainte
Şi a izbucnit năvalnic:

- Eu când zămislit-am capra
Printre vite consacrate
Avea în faţă ţăcălia
Şi avea ţâţele la spate.
Dar cu capra ta Petrache
O brodişi ca Eremia
Că are ţâţele în faţă
Şi are în spate ţăcălia!


Omnicist

În expres un tânăr, Iane
Mai acum o săptămână
Voiaja c-o cuconiţă
Mai frumoasă ca o zână.

Grecul adirându-i chipul
Feciorelnic şi cosiţa
N-a răbdat ca să nu-i spuie
- Ce frumoasă eşti coniţă!

Lei, o mie aş da acuma
Dacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipă
Pe pulpiţa dumitale

Zâna roşie ca focul
Şi cu buze însângerate
A răspuns: - Nu ţi-e ruşine?
Vai de mine, nu se poate!

- Nu e nimeni cuconiţă
Să te vadă, să te ştie
Cum ai ridica rochiţa
Şi-am pus mâna iei o mie!

Zâna strânsă-n faldul rochii
Se mlădie ştregăreşte
Şi îi face semn cu ochii
Că primeşte, că primeşte

Grecu e robit de farmec
Iară zâna foarte fin
A săltat în sus rochiţa
Puţintel, câte puţin...

Pulpe roze, vede Iane
Cum în lume, multe nu-s
Durde, dulci şi dolofane;
Ah puţin, puţin mai sus!

Se ruga mieros şi lacom
Şi o sorbea cu ochii duşi
Încă puţintel coniţă
Puţintel mai sus, mai sus.

- Gata-i îi vorbeşte zâna
Rochia-i peste sânii mei
Hai degrabă pune mâna
Pune mâna unde vrei!

- Nu, nu, nu! Răspunse Iane
C-a rămas perplexă zâna
Grecul, om cinstit rămâne
N-are bani, nu pune mâna

Căldura animală

Nenea Nae Fostoloacă
Megieş din strada Scurtă
S-a plâns doctorului Costea
Că are dureri de burtă
- Uite doctore, - am pus prişniţ
Şi compres cu apă rece
Şi de-aproape o săptămână
Mă tot doare şi nu-mi trece.

Uite ce-ai să faci – îi spune
Docotrul cu chibzuinţă
Trebuie să-ţi pui pe burtă
O căldură animală!
O viţică, o căpriţă
Iepure sau un pisic
Şi de-l ţii un ceas pe burtă
Nu mai ai nimic, nimic!

Cum să intre-n pat cu capra
Sau viţeua a jigărrită
Şi-apoi ce-o să zică miţa
Când l-o prindre-n pat cu vita?
Dar o staşnică ideie
l-a salvat în clipe grele:
Ia două găini din curte
Şi se bagă în pat cu ele.

Coana Miţa isprăvindu-şi
Vorba cu vecinele
A băgat puţin de seamă
Că-i lipsesc găinile
Caută-le prin coteţe
Sub şoproane, sub terarsă...
Nicăierea! Ca furtuna
Coana Miţa intră-n casă...

Şi-l zăreşte-ntins pe Nae
Ca buhaiul de umflat
Şi fără să-i spuie o vorbă
Trage plapuma din pat
Şi ce credeţi că văzură
Ochii doamnei Foştoloacă
O găină sta pe ouă
Şi cealaltă pe-o cracă.


Remediu

În bar vagon, în partea stângă
Venind dinspre Oradea Mare
Şedea un domn în vârstă, lângă
O duduiţă încântătoare

În faţa lor pe o banchetă
Pudrat şi cu obrajii livizi
Şedea citind dintr-o gazetă
Un donjuan cu ochi perfizi.

Duduia plină de iapiţă
Şi-n ochi cu două peruzele
Gemea-n răstimpuri, chinuită
De o durere de măsele.

Iar tânărul sorbind-o toată
Smerit ca în faţa unui sfânt
Murea de dor, numai să poată
Să-i adreseze un cuvânt.

- Mă scuzi! I-a spus cu ezitare
Am un remediu minunat
Dacă îţi dau o sărutare
Durerea-ţi trece imediat.

Dar moşul a întrebat agale
Ep domnul cu obraji livizi
- Mă ierţi, dar leacul dumitale
E bun şi la hemoroizi?


Chitanţa

Tanţa, domnişoara Tanţa
E duduie foarte chic,
Zveltă şi cu ochi mari negri
Cap superb, năsucul mic.
Picioruşele mici şi durde
Şi când trece ea prin Tei
Toţi bărbaţii o admiră
- Mă, Halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?
Uite n-aş putea să spun
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi are maniere fine
Nici nu vreau să ştiu ce face
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini în bloc se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşă.

Tot aşa într—o seară intru
Era iarnă grea şi ger
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară Tanţa-mi spune: - Intră
Intră, dragă, nu-i nimic.

Am intrat şi beat de farmec
Am întrebat plin de mister
- Pentru ce stai goală scumpo
Tot lângă calorifer?
- Fiindcă a fost propietarul
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa
Şi uite cum mi-am plătit chitanţa.


La şcoală

Zvon şi ciripiri de glasuri
Joc cu mingi şi de săgeţi
Toate astea se întâmplă
La o şcoală de băieţi.

Într-o pauză profesoara
Pune câte o întrebare
- Ce ai vrea tu să ai Naftule
Când ai să te faci mare?

- Eu aş vrea o bicicletă
- Dar tu, Smil?
- Un avion!
- Dar tu ăla mic de colo
Ia răspunde, Natansohn?

- Eu... răspunde ăla micu
Cu privirile hai-hui
Mă ietaţi gheverot, însă
mi-e ruşine să vă spui...

- Ce înseamnă „mi-e ruşine”?
Spune-mi dragă că te pup
- Eu, când o să fiu mai mare
Vreau să-mi crească păr pe trup!

- Păr pe trup? Cum vine asta?
Mie spune-mi momentan
Vrei ca să trăieşti în peşteri
Sau în junglă ca Tarzan?
- Nu vreau să trăiesc în peşteri
Sau în codru în Guyana
Ci aşa precum trăieşte
Verişoara mea Soşana.

- Da drumoasă şi isteaţă
Ce mai? Straşnică muiere
Are un smoc de păr în faţă
Şi câştigă o avere.

La Bodegă

Nae a intrat în grabă
În bodegă „La trei poame”
Şi pe chelner îl întreabă
- Ce ai pe listă că mi-e foame.

Chelnerul cu reverenţă
Spre client privirea-şi plimbă
Şi răspunde cu prudenţă:
- Am o limbă! Dar ce limbă...!

Limbă nu mănânc răspunde
Nae acru la figură,
Nu pot să mănânc un lucru
Ce-i la animale în gură!

- Bine a răspuns garsonul,
Vesel cu o idee nouă:
- Nu mâncaţi ce au în gură?
Să vă fac vreo două ouă?

Ne-om căuta

De la Năsăud la vale
Şi ţinându-se de mână
Au venit Ion cu Leana
Căpăţână.
El cu coşul în piaţă
Iar Leana lui cea dragă
Avea lână de ţigaie
În desagă.

Cum ajunseră în piaţă
El s-a dus la poarta nouă
Unde stau ăia cu păsări
Şi cu ouă.

Iară Leana lui frumoasă
S-a oprit lângă fântână
Unde stau femei cu scoarţe
Şi cu lână.

- Stai Ioane, stai o ţâră,
Zice draga lui mireană,
Cum de întâlnim să merge către
Casă?

- Ho, că ghine zise dânsul
Când va bate ceasul două,
E te-oi căuta la lână,
Tu la ouă!

???

- Şi,...povesteşte Nea Cristache
Lui Nea Nae, măcelarul
Trecând cu Miţa, lângă mine
Înspre Turloaia, cu docarul

Deodată, doi bandiţi din umbră
Ieşiţi din împânzirea albastră
În mâini cu două revolvere
Au năvălit asupra noastră

- Sus mâinile, răgneşte unul
Hidos şi cu un ochi beteag
Şi dacă faceţi vreo mişcare
Trag!

Am ridiccat mâinile în grabă
Simţind că-mi trece frig prin oase
Iar Miţa foarte simţitoare
De spaima biata leşinase.

Mi-au luat toţi banii şi inelul
Un inel de aur vechi
Stilou de argint, iar Miţei
Până şi cerceii din urechi.

Şi ne-au dat drumul jos în valea
Introvertită de omăt
Prea fericiţi slăvind pe Domnul
Că am scăpat numai cu atât.

Noroc că Miţa mea iubită
Cuminte şi deşteaptă foc
Ascuns-a ceasul ei cu grijă,
Discret într-un anume loc...

Că oricât ar fi vrut bandiţii
S-o scotocească neîncetat
Nu-l mai găseau nici până mâine
Şi numai astfel l-am salvat!

Nea Nae curios ascultă,
Apoi întreabă pe-ndelete:
- Să nu te superi, nea Cristache
Şi...era ceasul de perete?

Cel cu două

Se zvonise în orăşelul
De pe deal, Chilia Nouă
Cum că Hună Haskekovici
Zice-se că are două
Nimeni nu ştia ce-s alea
Dacă-s albe sau gălbui
Doar atât, că el le are
Şi amândouă sunt a lui.

Poate are două case?
Două vaci, două oiţe?
Două găinuşi moţate?
Poate două porumbiţe?
Nu, nici una dintre acestea
Dar fiind sigur că le ştiţi
Vă asigur că sunt alea
Chiar la care vă gândiţi

Însă fetele între ele
Ruşinoase cum sunt toate
Îşi spunea cu precisiune:
- Nu se poate! Nu se poate!
Zău, suntem nişte văcuţe!
Cum ne intră în creier nouă
Toată lumea să aibă una
Numai Hună să aibă două?

Nu şi Hana Iosub prinsă
De-al amorului jăratec
Şi la gândul că are două
Şi e un băiat simpatic,
S-a îndrăgostit de dânsul
De la prima scăpărare
Şi mai mult să se convingă
Dacă într-adevăr le are.

Îl pânde la ştrand să-l vadă
Dezbrăcându-se pe chei
Ce nu face o fată cultă
Pentru viitorul ei?
Azi aşa şi mâine iarăşi
A jucat în aşa fel
Până când la urma urmei
Ea s-a măritat cu el.

Însă vezi, în noaptea nunţii
După ce-a trecut furtuna
Hana a observat că Hună
A lucrat numai cu una.

Foarte indignată fata
De metodele acestea
L-a întrebat: - Ascultă Hună,
Dar cealaltă unde este?

- Unde vrei să fie scumpo?
El la rabin, fată dragă!
La noi nimeni nu lucrează
Cu amândouă deodată
Dar când una oboseşte
Şi tu eşti încă în vervă
Este bine întotdeauna
Să ai piese de rezervă.

- Poate aşa e ritualul?
S-a gândit Hana Iosub
Şi-n familia lui Hună
Cele sfinte-s cu şurub?
Şi plângea sărmana Hana
Vărsând lacrimi mari cât roua
Fiindcă Hună niciodată
N-antrebuinţat-o pe a doua.

A trecut o lună, două
Şi într-o seară fără lună
În alcovul îndrăgostitei
Giugiulindu-se împreună
Ea i-a spus: - Ascultă Hună
Ce-i în mână nu-i minciună
Aia de la rabin dragă,
E cu mult, cu mult mai bună!

Alternativa

În deşertul din Sahara
De nisip şi soare plin
Umblă – abia târându-şi paşii,
Ars de sete, un beduin.

Umblă, umblă, fără preget
Cum Allah poruncă-i dete
Arşiţa-l doboară, îl arde
Dar mai mult moare de sete.

Cade în genunchi, se roagă
- Doamne, setea să mi-o sting
Dă-mi un bulgăre de gheaţă
Ca să-l ling, Doamne, să-l ling.

Sau de nu poţi da un bulgăr
Doamne, a toate îndurător
Un pistol să-mi dai părinte
Ca să trag să mă omor!

Nici nu-şi terminase ruga
Şi-i apare din senin
O fecioară ca din basme
Albă, albă ca un crin.

Trup superb, contur de spumă
Blondă şi cu pieptul gol
Cu un sloi de gheaţă în mână
Şi-n cealaltă c-un pistol.

Stă Iosuf şi o contemplă
Mistuit de dor nespus
Şi apoi în genunchi se roagă
Lui Allah din ceruri, sus.

- Ce să fac? Allah ajută
Unui beduin pribeag
Şi învaţă-mă preasfinte
Să ling doamne sau să trag?


Sami are un singur dor

De pe când mergeau la şcoală
Şi încă se jucau cu cercul
S-a legat prietenia
Între Sami şi Bercu.

Amândoi făcură armata
La acelaşi regiment
Plutonier ajunse Sami
Bercu nici măcar sergent.

Dar cum vremea trece-n goană
Numai după câţiva ani
Bercu-i la New York,
Iar Sami este tot la Botoşani

După câţiva ani de-a rândul
Că-i poţi număra pe deşte
Vorba ceea bătrânească:
Deal cu deal se întâlneşte

Că pe Disencoff când Sami
Se uita la o vitrină
Vede cum amicul Bercu
Se dă jos dintr-o maşină.

Fuge şi-l îmbrăţişează
Şi-l întreabă foarte amabil:
- Ce faci Sami?
- Merci, bine!
- Dar tu Bercu?
- Admirabil.

- Nici nu ştii ce mult mă bucur
După atâţia ani de zile
Şi cu ce te ocupi acuma?
- Cumpăr, vând automobile.

Vezi Rolls-Royce-ul ista albastru
De o construcţie majoră
Are o viteză peste
O sută şaptezeci la oră.

- Urcă sus. E o minune
Rolls-royce ultimul model
Numai Domnul Nixon are
Încă un exemplar la fel.

Parcă nici nu-l simţi, pluteşte,
Sparge vidul, parcă zboară,
E mai iute şi ca vântul
Şi ca gândul, e o comoară.

Vezi copacul ăla gros
Şi cu frunzele gălbui
Hăt departe?
În cinci secunde
O să fim în umbra lui.

Şi în clipita când motorul
Duduia înverşunat
Până si zice „peşte” pomul
A şi fost înconjurat

- Dragă Bercule – a zis Sami
Lasă-mă să mă dau jos.
- Nu fi prost, acum vedea-vei
Şi ceva mult mai frumos!

Vezi departe o pată albă
Pe verdeaţă în câmpie
Care-i o gazetă sau o
Coală mare de hârtie?

- Da, o văd, dar dragă Bercu
Uite ce te rog acum:
Ce-ar fi rău să ne întoarcem
Cât ai repede din drum?

- Mare prostănac eşti Sami
Bercu vesel intervine
Tot ce ţi se-ntâmplă ţie
Nu se-ntâmplă şi cu mine?

Vreau să-ţi spun că-ntr-o minută
În virajul vitejiei
Mă opresc cu roata stângă
Drept pe marginea hârtiei.

Şi într-adevăr maşina
A pornit-o-n zbor, nătângă,
Şi-a oprit-o pe hârtie
Drept pe roată, în partea stângă

- Bercule, mă doare capul
Tot privind peste câmpii
Hai, mai bine să ne-ntoarcem
Am nevastă şi copii.

- Sami, fi bărbat, ce dracu
Eşti fricos ca o muiere
După întrevederea noastră
Eu aş vrea să-ţi fac plăcere?

Uite, vezi cum vine trenul
Iute cu semnalul roş
Care gâfâie într-una
Şi azvârle fum pe coş?

Pariez în trei minute
Cum sunt om cu firea calmă
Trec prin faţa lui ca vântul
La distanţă de o palmă.
- Bercule, sar din maşină!
- Nu fi bleg, şi ţin-te bine!
... Şi ca un ciclon Rolls-Royce-ul
Fu într-o clipă peste şine.

- Bravo Bercule, eşti geniu
Bravo, mai lăsat năuc!
- Şi acum spune-mi dragă Sami
Unde vrei să te mai duc?

Sami, cu emoţie în voce
Şi cu faţa pământie
Zise: - Dacă ţii la mine
Dumă grabnic... la hârtie!


Tot una e

Rifca a venit la Rabi
Şi e plină de obidă:
- Rabi, sunt neferictă
Iarăşi am rămas gravidă.

Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic
Eşti un Dumnezeu aproape
Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l
Să mă scape, să mă scape.

- Greu femei, nu se poate
Firii să vă împotriviţi
Chiar şi în Scriptură zice:
„Creşteţi şi vă înmulţiţi”

- Da, dar am copii vreo şapte
Fete mici şi băieţei
Numai cel de sus mă ştie
Cât de greu o duc cu ei.

Rabinul deschide o carte
Murmură o rugăciune
Şi cu ochii către ceruri
Se înclină şi-apoi spune:

- Uite ce-ai să faci femeie:
Mâine dis-de-dimineaţă
Mergi şi-ţi târguieşti o oală
Cât mai mare de la piaţă

Iar târziu când vraja firei
Te învăluie domoală
Toată noapte, toată noaptea
Ţi picioarele în oală.

De se-apropie sortitul
Pentru clipa de noroc
Tu picioarele din oală
Nu le scoţi deloc, deloc!

Dacă asculţi povaţa asta
Care-i binecuvântată
Nu se poate, nu se poate
Să rămâi însărcinată.

Opt luni au trecut degrabă
Sau chiar nouă mi se pare
Şi într-o zi venind la Rabi
Rifca, dar cu burtă mare.

- Nu mi-a folosit povaţa
Zise ea foarte timidă
Fiincă, uită-te la mine
Iarăşi am rămas gravidă.

- cum se poate! Îţi spusesem.
Când te-oi duce la culcare
Tu, picioarele amândouă
Să le ţii într-o oală mare!
- Păi, să vezi, cinstite Rabi
Zice ea cu mult lipici
n-am găsit o oală mare
Şi am luat două mai mici...

Grea pedeapsa

Prea înţeleptul Rabi Iosuf
E un erudit, un ţadic
Cunoscut în tot Kilatul
Şi vin mulţi să-i ceară sfatul.

Casa lui miroase-a ambră
Şi a cedru din dumbravă
Totu-i binecuvântare
Şi evlavie şi slavă.

În odaia lui de lucru
Străjuie din părţi
Rafturi pline de talmuduri
Şi de suluri şi de cărţi.

Ore-ntregi scrutează în biblie
Şi în scripte, foarte calm
Sfatul lui e înţelepciune
Iar cuvântul lui e psalm.

Cercetează pergamente
Hărţi şi manuscrise varii
Stampe cu versete inde
Şi cu perse comentarii.

Descifrează hieroglife
De pe table şi papirus
Pericope şi percepte
Scrise în vremile lui Cirus.

Într-o zi îi intră în casă
Un prieten din Galil.
- Bună ziua! Rabi Iosuf
- Bună ziua! Dragă Smil.

După ce s-au strâns în braţe
Rabi, foarte bucuros
L-a întrebat: - În ce chestiune
Ţi-aş putea fi de folos?

- A nimic, o bagatelă
Zice Smil, să mă scuzaţi
Dar întâi suntem prieteni
Şi apoi suntem bărbaţi.

Iartă-mă te rog şi spune-mi
Dacă ziua când posteşti
De Iom Kipur este voie
O femeie să-ndrăgeşti?

Să petreci cu ea alături
Amândoi la minte copţi
Tot ca-n celelate zile
Tot ca-n celelate nopţi?

- Vai de mine! – exclamă Rabi
Ridicând privirea-n zări
Cum de îndrăzneşti păgâne
Să-mi pui astfel de-ntrebări?

- Nu te superi dragă Iosuf
Zise Smil politicos –
Tu eşti un mare rabin
Şi eu un mare păcătos.

Chiar de-i rea nelegiuirea
Şi cuvintele-mi deşerte
Pui mata o vorbă bună
Către Înaltul să mă ierte!

Rabi a îngânat o rugă
Către cel din ceruri sus
Apoi răsfoind o carte
Păcătosului i-a spus:

- După lege nu e voie
Dar ţi s-ar putea ierta
Dacă săvârşeşti păcatul
Numai cu consoarta ta!

- Rabi – zise Smil – mă iartă
Supăr cu ceva scriptura
Dacă în loc să fie Rifka
E Soşana sau e Sara?

Dacă-i absolvit păcatul
Şi e desfiinţată vina
Ce importă atunci persoana
Dacă-i soaţa sau vecina?

- tocmai asta e pedeapsa
Zise Rabi fără vrere
De Iom Kipur nu ai voie
Ca să ai nici o plăcere.

Povesteşte doctorul

Nu ştiu dacă îl ccunoaşteţi
Delicat şi subţiratic
Doctor Bratu de la Sutu
Ne era la toţi simpatic.

Avea hazul lui, probabil
Moştenit de la străbuni
Şi în plus era şi doctor
La spitalul de nebuni.

Şi ştia să povestească
Cu un şarm cum altul nu-i
Chestii vesele întâmplate
Lui, cu pacienţii lui.

Moldovan de viţă veche
Cunoştea năzbâtii multe
Că se adunau în juru-i
Toţi amicii să-l asculte

Într-o zi veni la mine
Povesteşte el stilat
La spital, în deal, la Sutu,
Un domn bine îmbrăcat.

După înfăţişare, pare
Funcţionar superior,
Poate inginer hotarnic
Sau, un mare negustor.

Şi îmi spune: - Domnul doctor
Uite aşa precum vezi,
Sunt în stare disperată
Şi-am venit să mă salvezi.

Ştiu că eşti un psihiatru
Om de ştiinţă cu renume
Şi de arta dumitale
s-a dus vestea în larga lume.

Fiul meu cel mare, Lică
Care stă cu mine în Basna
Om cu mintea-n toată firea
De o vreme o ia razna:

Sare sus peste coteţe,
Se ascunde în grădină
Umblă numai între păsări
Şi se crede că-i găină.

Ba mai mult! Parcă un blestem
Din Infern mă urmăreşte
Că în loc să ne vorbească
El mai mult cotcodăceşte.

Dau oricât numai să scape
Martor îmi este Dumnezeu
De nenorocirea asta
Ce-a căzut pe capul meu.

- Şi de mult are aceste Manifestaţiuni ciudate?
- Cred, dacă îmi aduc aminte
De un an şi jumătate.

- De un an şi jumătate?
Asta-i nemaipomenit!
Şi de ce cu el aicea
Până acum n-ai venit?

- Păi să vezi domnule doctor
M-am obişnuit cu viaţa
Şi îmi plac mult oulă care
M-i le pune dimineaţa.

Politeţea

Din albastra risipire
Ne zâmbeşte mândrul soare
Veşmântând întreaga fire
În lumini de sărbătoare.

Curg văpăi de aur roşu
Pe trotuarele înguste
Şi întrega stradă-i plină
De surâs şi mini fuste.

La vitrinele din centru
Stau în grup femei şi fete
Cu superbe picioruşe
Şi ispite în siluete.

Rotunjimi fermecătoare
Strânse în diafane rochii
Că le-nghiţi dintr-o privire
Şi le devorezi cu ochii.

Trec în şiruri manechine
Blonde, brune şi roşcate
Şi-i expun comori de farmec
Care nu-s deloc pătrate.

Drec şi bestnici în sandale
Şi costume deşucheate
Cu excentrice atitudini
Şi efebi bărboşi cu plete.

Şi în această împestriţare
Ca la Paris sau în New York
Şi un filfizon se plimbă
Foarte grijuliu cu un Poro.

??? grăsan ce umblă
sigur de aureolă
şi mereu îşi bagă râtul
grogăind lângă rigolă.

Trecătorii cu mirare
Toţi privirile-şi întorc
Înspre tipul care ţine
Să se plimbe cu un porc

Şi deodată, un tânăr care
s-a desprins dintr.-o pleiadă
L-a întrebat: - Nu ţi-e ruşine
Să te plimbi c-un porc pe stradă?

Tipul l-a privit flegmatic
Scărpinându-se în ceafă
Şi apoi ţanţoş îi răspunse
- Nu e porc, nu vezi, e scroafă!

- Scroafă e? Îmi pare bine

Zise tânărul smerit
Adăugând cu politeţe:
- Păi, cu dânsa am vorbit!


Tragedie
- actul întâi-

O cheamă Cleo
Cleo are buze roşii,
Pline de parfum mistic
Ce-l ??? chiparoşii

Buclele-i muiate-n aur,
Ochiii,
Ochii mari albaştri
Ţes cântări visate-n ţară
Heruvimilor sihaştri.

El – a fost odată –
Astăzi
Chel şi putred de bacnote
Pare o mumie uitată
Printre statui ostrogote

A început să-i facă curte
Şi într-o seară crenelată
A cerut-o
A luat-o
Şi o ??? ca un tată

- actul al doilea –

Seninul căsniciei lor
Se trece
Ca într-un plâns de mandolină
Într-o catacombă rece.

Părăsit de tinereţe,
Domnul
Întrupează toamna
Şi-o senină
Primăvară
De speranţe
Pare Toamna.

Iar în miez de noapte mută,
Prin albastrul de mătase
Două spectre
Trec pe drumul
Care duce la terase...

Unul,
E un fante tânăr
Iar fantoma voalată
Este doamna
Care-şi ţine babalâcul
Ca pe-un tată

- actul al treilea -

Fereastra
Turnului cu trei cupole
Se întune în acorduri
Tremurate
De mandole
Înăuntru
E văpaie.

Şi o dragoste bizară
Şi o umbră
Cu privirea încruntată
E afară.

Înăuntru
Despuiată
Cleo, sparge a şaptea cupă,
Iar afară
Umbra neagră
??? să o rupă
şi....
În clipa următoare
Uşa cade sfărâmată
... A surprins-o
Cu amantul
Şi-a bătut-o
Ca un tată.

Tocmai pe dos

Samy Quatar, bogătaşul
De pe strada Albatros
A venit să se consulte
Cu bancherul David Gross:

- Dragă David, vin la tine
Să mă sfătuieşti niţel
Vreau şi eu să joc la bursă
Dar nu mă pricep de fel.

- dacă vrei să faci parale
Zice Grossu – s-asculţi de mine
Lira se menţine fermă
Cumpără lire sterline.

Samy se-ntâlneşte-n Bursă
Cu remisierii mari
Şi în locsă ieie lire
Samy cumpără dolari.

Peste trei ore dolarul
Scade în mod vertiginos
Samy plin de disperare
Vine iar la david Gross.

- Vai de mine, Davidică
Sunt definitiv pierdut
Apăi, deh! Eu ţi-am spus una
Şi tu alta ai făcut.

Du-te repede la bursă
Nu sta moale ca o curcă
Şi să nu te prinzi în cursă
Ia „Petrol-block”că se urcă.

Samy nu ştie cum se face
Parcă l-a lovit năpasta
Ia „Motor- Petrol”şi gata
Pierde şi de data asta.

- Vai de mine, vai de mine
Sunt un bou, un păcătos
- Ce să-ţi fac măi Samy, dacă
- Dacă tu le faci tocmai pe dos?

- Încă o dată Davidică
Dă-mi un sfat să am temei
Am să fac tot ce mi-oi spune
Am să fac aşa cum vrei

- Vrei un sfat! Ţi-l dau măi Samy
Dar urgent că vremea-i scrută
Dacă vrei să-ţi meargă bine
Vino să mă pupi pe burtă.

Dacă-ţi spun pupă-mă pe burtă”
Nici un gând n-am să-ţi ascund
Cum le faci pe dos pe toate
Ştiu c-ai să mă pupi în fund.

Asta zic şi eu noroc

Într-atât ne-mbată viaţa
Cu iluzii şi strădanii
Că nici nu băgăm de seamă
Cât de repede trec anii.

Cred că nu importă urbea
Dacă-i Râmnic sau Focşani
Totul e că eu pe-atuncea
Avea optusprezece ani.

Şi-n oraşul plin de crâşme
Şi cu centrul plin de praf
Nu era nici un teatru
Şi nici cinematograf.

???
???
Pompieri, oborul, gata
Şi vreo două cafnele.

Singurul loc mai vesel
Al oraşului stindard
Era varietul Filip
Un şantan de bulevard.

Fiindcă atunci patronul
Numere de-atracţie noi
Balerine apetisante
Chiar şi cântăreţi de soi.

Cum sosea vreo vampă „bine”
Năvălea protipendada
Conu Bubi, conu Nicu
Şi luat cu asalt naiada.

După ărogramul artistic
Chefuiau cu curtezana
La conac sau la moşia
Monteoru sau Grăjdana.

Pe când noi făuritorii
De poeme şi himere
O priveam cu jind, sorbind-o
C-o cafea sau cu o bere.

Într-o seară, tot la Filip
Debutase o actoriţă
Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici
Şi cu fragă de guriţă.

Fermeca în potop de aplauze
Pe bărbaţii toţi, în grupe
Şi ne ameţea cu-n cântec:
„Vin la Tanţa să te pupe”

Avea părul spic de aur
Braţe, albe subţirele
Picioruşe crizanteme
Care te chemau spre ele.

Noi, ştregari voioşi şi timeri
Nici o taină nu ne scapă
O doream şi tuturora
Ne lăsase gura apă.

Şi cum se zvonise o şoaptă
Pe la Kraus
La cafenea
Că deţi dai o stă în mână
Poţi ca să petreci cu ea.

Însă cine dintr-ai noştri
Din pleiada cunoscută
Îşi putea permite luxul
Ca să-i dea divei o sută?

Şi atunci Aurel propuse
O ideeie salvatoare:
Să putem strânge o sută
Punem 5 lei fiecare.

Şi jucăm la loterie
Înodăm frumos batista
Şi cine câştigă suta
Ăla merge cu artista.

Zis-făcut. Nicx astăzi nu ţtiu
Nici când a trecut minuta
Nici cum m-a bătut norocul
Ca să-mi iasă mie suta.

Ştiu, atâta, că înălţat-am
Mulţumiri lui Dumnezeu
Pentru marea fericire
Ce-a căzut pe capul meu.

c-un buchet de violete
Şi-n ţinută elegantă
i-am palmat în mână suta
Şi ea, a depus-o în geantă.

Restul: cuib de poezie
Vis şi voluptăţi divine
Care le-au descris şi alţii
Maul mai bine decât mine.

Pot s-adaug amănuntul
Că înrâuirt de stele
I-am compus în versuri tandre
Un sonet şi trei rondele.

Într-atât a înduioşat-o
Versul meu înaripat
Că frumoasa Mesalină
Cu glas dulce m-a întrebat:

- Spune-mi, dragul meu, prieten
Cum pentru o desfătare
Ce ai petrecut cu mine
D-ai o sută aşa de mare?

Eşti agricultor? Ai rente?
Sau bancher cu acursale?
Fiindcă ştiu din auzite
Că poeţii n-au parale.

Îmbăta de-accentu-i sincer
Ca să nu stric feeria
I-am destăinuit de-a capo
Cum a fost cu loteria.

- Vai, a psus ea drăgăstoasă
Nnu se poate, nu se poate!
Şi strângându-mă în braţe
Mi-a şoptit cu voluptate:

Tu, că eşti cel mai simpatic
Dintre ceilalţi curtezani
Mai ales că scrii şi versuri
De la tine nu i-au bani.

Când văzui că umblă în geantă
Am simţit în vine foc
Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne
Asta zic şi eu noroc!

Şi cu graţie felină
Şi-un surâs descris de zei
Iar m-a îmbrăţişat cu patos
Şi mi-a înapoiat: 5 lei...

Cărţile Sfinte

Vestitul Rabi Ben Işmuiel
Vestit în Mişna şi Cabală
Venise într-o zi să vadă
Pe Rebe Lein din Capitală

Voiau să audă cum slujeşte
Să-i soarbă, cântecul şi voga
Pe credincioşi cum păstoreşte
Şi cum slujeşte sinagoga
Şi-a stat în stradă Ben Işmuiel
Smerit cu inima voioasă
Că Leiba bucuros de oaspe
Pe Rabi l-a poftit la masă.

Când fu să intre musafirul
În casă, întâlni în uşe,
O fată mândră ca zefirul
Cu chipul alb ca de pupăşe
Îşmuiel Ben privi pe Rabi
Clipind din ochi să-l înţeleagă
Apoi zâmbind a prins să-ntrebe
- Dar, ce e asta Rabi, dragă?

Rep Leib, roşind cu modestie
Văzând că rabi se-nfierbântă
Răspunse tainic; - Ce să fie?
O carte rabi, carte sfântă!
- O carte-i sfântă-ntotdeauna
Că în ea-i lumina şi căldura
De aceea s-o iubim într-una
Că aşa ne-a învăţta scriptura.

Spălându-se pe mâini prea sfântul
Slăvi pe Dumezeu divinul
Că ne-a dat cerul şi pământul
Lumina, apele şi vinul.
Dar o surpriză mai tirană
l-a ţintuit, fiindcă la masă
Servea o altă fetişcană
mai nostimă şi mai frumoasă

- Dar asta ce e? Înmtreabă rabi
Cu un gest ascuns ce nu cuvântă
- O altă care Ben Işmuiel
Şi tot ca cea dintâi e sfântă.

- Nu s-ar putea, Rep Leib părinte
Cum spune biblia străbună
Din cele două cărţi prea sfinte
Să-mi împrumuţi şi mie una?

Mi-e greu a spus rep Leib, că întâia
Acum o citesc profete
Iar celelate până acuma
Nu îi sunt foile tăiate.

Vesela Familie

Într-o zi la societatea
„Pheonix” de asigurare
a intrat un domn în vârstă
slab, cu ochelari de soare.

- Aş dori – se adresează
Funcţionarului din faţă
Ca să fac asigurare
Cum m-am hotărât pe viaţă?

Funcţionarul, măsurându-l
Cu minuţiozitate
Slab, cu ochelari şi vârstnic
În răspunse: - Nu se poate!

Eşti slăbuţ, vedere scurtă
Ai şi semne de vărsat
Nu întruneşti anume puncte
Ca săă fii asigurat.

- Da, dar tata – zise domnul
Care-i mai bătrân ca mine
E asigurat aicea
De un deceniu şi mai bine.


- Cum îl cheamă?
- Dan Beşleagă.
- Dan Beşleagă? Un moment
Ca să văd în fişe dacă
Nu-i vreun inconvenient.

Dan Beşleagă? Da! Se află
Însă în comformitate
Trebuie îndeplinită
Încă o formalitate.

Iei un formular cu timbru
Şi îl completaţi acasă
Şi veniţi cu tata aicea
Marţi sau miercuri dimineaţă.

???
???
Cu nepoţi şi cu nepoate
Toţi la nunta lui bunicu

- Cum, bunicul se însoară?
Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii
- Se însoară! Da! Cu toate
Că sunt contra lui părinţii!


Bunicuţa şi nepoţii

În expresul de Florica
Lăzi, colete, un amalgam
Şi în compartiment, bunica
Şi nepoţii stau la geam.

Hohotind, copii zburdă
Şi fac zgomot infernal
Iar bătrâna ştirbă, surdă
Tot priveşte cerul pal.

Dintr-un coş le dă bunica
Câte-un tort cu zahăr copt
Şapte ani are Lucica
Iară Nicu are opt.

Înfoiată ca o varză
Baba zice mai apoi
- Uite barza! Uite Barza!
Care v-a adus pe voi.

Nicuşor, apoi întins pe-a coastă!
Zice răsfirându-şi părul:
- S-o lăsăm să moară proastă
Sau să-i spunem adevărul?


Ceaiul

S-a îmbolnăvit Niculce
De pe strada înflorită
La laringo-faringită
????

Mari profesori cu protecţii
I-au făcut trei operaţii
Şi vreo şaptespreze injecţii.

L-au cusut cu fir de aur
La gâtlej şi la laringe
Îl aşează în pat cu o soră
Care abia, abia-l atinge.

Că slăbit bietul Niculce
De atâtea răni adânce
Nu poate să mai vorbească
Nici să bea, nici să mănânce.

Stă întins de două zile
Chinuit şi banmdajat
Slab şi galben ca lămâia
Nebăut şi nemâncat.

Doctorii văzând că bietul
E într-un hal fără de hal
Hotărâră de îndată
Să-l hrănească artificial.

- Da, da! Trei mii de lei!
Fu chef nu glumă
O cameră, trei sticle, alte trei
Dar ce poate să însemne această sumă:
„O lumânare cinci sute de lei”.

- Se vede că aţi uitat – a spus femeia
Un amănunt de-o importanţă mare
Dar eu am fost „puicuţa dulce” – aceea
Care a suflat azi noapte în lumânare!

???

Nu ştiu în parte a ţării
Mi se pare că-n Gheorgheni
Locuia o bătrânică
De vreo şaptezeci de ani.

O ştia tot târgul, deşi
Foarte rar ieşea din casă
Şi trăia în oraş departe
Singurică şi retrasă.

Se spunea că ar fi odrasla
Unui mare bogătaş
Care avusese întinderi
Şi în Vlaşca şi în Iaş

Şi frumoasă, o minune
Un tablou, o închipuire
Că veneau sin alte oraşe
Grup de tineri să o vadă.

Că a iubit în tinereţe
Un nepot a lui Ştirbei
Şi cum neamul lui fu contra
S-a-mpuşşcat din cauza ei.

Ea atunci – chiar la mormântu-i
A jurat că-n viaţa toată
n-o să se mărite pururi
cât trăi-va, niciodată.

I-a rămas ceva avere
Acareturi de moşeancă
Şi din moşioară banii
Care îi ţinea la bancă.

Nu avea vecini, nici neamuri
Şi cu taina ei în gând
La biserică în duminici
Seducea din când în gând.

Iară anii trec ca vântul
Goana vremii n-are leac
Şi încet, încet, trecuta
Peste jumătate de veac.

Ca o umbră selenară
Îşi târăşte paşii grei
N-a rămas nimic din nuriii
Şi din frumuseţea ei.

Într-o zi pe poapa Neacşa
l-a poftit la ea acasă
Să-i destăinuiască chinul
Care sufletu-i apasă.

- Prea sfinţia ta, mă iartă
Că grăi-voi cu păcat
Dar în viaţa mea pustie
N-am ştiu ce e bărbat.

Nu vreau să ajung în slava
Din cereasca Lui grădină
Fără nici o îmbrăţişare
Şi în vârstă şi virgină.

Caută-mi un om din gloată
Şi trimite-mi-l încoace
Cu fiinţa mea să facă
Tot ce vrea şi tot ce-i place.

Să mă strângă lung în braţe
Tot aşa ca pe-o ţărancă
Şi am să-i dau o recompensă
Că am bani destui la bancă.

Popa milostiv să scape
Bietu-i suflet păcătos
I-a trimis un om din piaţă
Un hamal foarte vânjos.

Cărui i-a vorbit cu milă
Şi îndurarea celui sfânt
Despre buna învoire
Între oameni şi pământ.

Mai cu seamă despre pilda
Cuvioasei Paraschieva
„Cine pe semeni ajută
răsplătit pe dată fi-va”!

S-a rugat de acela care
Stă cu îngerul la masă
Să gonească necuratul
Dintr-o fiinţă păcătoasă.

Şi s-a dus să izbăvească
A ispitelor furtună
Foarte mulţumit că astăzi
A făcut o faptă bună.

Chiar a doua zi dimineaţă
Popa Neacşa s-a îndreptat
Înspre casa bătrânească
s-o dezlege de păcat.

A intrat popa în sală
S-a uita prin încăperi
Bărbatul era acolo
Dar femeia nicăieri.

- nu ştii unde-i baba care
Care stă de-atâţia anii ?
- Păi s-a dus din nou la bancă
Să mai scoată nişte bani.

Şi căţeluşa stă în pat

Mimi are o fată blondă
Vea ochi mari şi păr buclat
Un sân superb, o pulpă rotundă
Şi avea şi-o fire vagabondă
Şi ca oricare demimondă
Avea un căţeliş buclat.

Sprinţară ca o căprioară
Mimi iubise un băiat
Şi într-un amurg de primăvară
Simţind că focul o înfioară
I-a dat tot visul de fecioară
Dar el se vede că a uitat
Şi căţeluşul stă în pat.

În negre nopţi de insomnie
Mimi cu suflet tulburat
Să uite dorul ce-o sfăşie
Şi dragostea –i atât de vie
În camera trandafirie
Privea protretul lui pictat
Şi căţeluşul stă în pat.

A vrut un moş cam reumatic
S-o ia cu el într-un palat
Şi s-o iubească singuratic
Dar ea cu ochii de jăratic
Gândind la tipul ei simpatic
Dintr-un cuvânt l-a refuzat
Şi căţeluşul stă în pat.

Când somnul încerca s-o prindă
Mimi cu corpu-nvăpăiat
Privindu-şi formele în oglindă
Ofta cu jale, suferindă
Că nu e nimeni s-.o surprindă
Şi căşeluşul stă în pat.

Şi-n cuibul ei de curtezană
Veneau priteni pe-noptat
Şi beau ermuth, coniac, cinzeacă
Şezând pe sofaua egipteană
Sau pe divanul fermecat
Şi căţeluşul stă în pat.

Veneau fecioare şi cucoane
În buduaru-i parfumat
Şi ca să uite de canoane
Fumau haşiş, fumau havane
Şi apoi ??? băietane
Cădeau lascive în păcat
Şi căţeluşul stă în pat.

Amurgul depăna-n tăcere
Al vremei cer, argintat
Şi trandafiri mureau în sere
Iar Azorel visa-n tăcere
Şi îi plăcea să lingă miere
În salonaşul crenelat

Şi zi şi noapte sta în pat...

Din flori să-ţi împetesc cunună

Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună
Pe strat de crini să mă inspir
Să-ţi cânt în nopţşile cu lună
Pe o pajişte cu trandafiri.

Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii
Şi ochii tăi senini şi mari
Să sorb nectarul tinereţii
Sub streşini de mărgăritar.

Ţi-oi pune dali în cosiţe
Şi orhidee înnourate
Pe frunte flori de lămâiţă
Pe umeri şipe sân muşcate.

Pe braţele de nuferi albi
Înfăşura-voi cu alint
Bujori şi stânjenei şi nalbe
Şi chiparoase de argint.
Ţi-oi atârna pe şold lalelel
??? şi „Nu mă uita”
Ca toate gândurile mele
Să guste din gura ta.

În prag voi presăra din verme
În ritmul versului sărac
Imaculate crizanteme
Şi sângerânde flori de mac.
Din siclamene şi cicoare
Ţi-oi împleti un cuib boem
S-adormi pe cuib de lăcrămioare
Cu gândul la acest poem.

Uitând de doruri şi regrete
Şi prinşi de-ai dragostei fiori
Avea-vom crioni şi violete
Şi poate şi un copil
Din flori....

Şi luna a închis un ochi

Soarele îmbracă în aur
Şi în păienjeniş de fire
Tot întinsl care duce
La Costeşti, la mănăstire.

Două tinere măicuţe
În sutane lungi şi grele
Trec pe drumul plin de soare
De nisip şipietricele.

Harul domnului de-a pururi
Scaldă în sfânta psalmodie
Chipurile lor suave
Pline de cucernicie

Într-atât de cufundate
Maicile prea cuvioase
Că nici n-au băgat de seamă
Că a trecut de ora opt.

Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul
Dar de-odat se opriră
Nu cumva greşt-au drumul
Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii
Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii
Nu mai ştiu ce să mai facă
Să se oprească în zăvoi?
Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi?
N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor
Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător
Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri
Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.

- Mergeţi înspre mănăstire?
A întrebat o maică aparte
- Da pe-acolo trecem
Însă noi ne ducem mai departe
- De ne daţi îngăduire, noi putem să vă-nsoţim
- Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim!

Şi-au pornit în grupă tuspatru
Pe şosea încetinel
Panait la braţ c-o maică
Şi cealaltă cu Ionel.
Tot mergând de ele aproape
Sângele a început să fiarbă
Şi alăturea ici, colo,, câte-un păătuf de iarbă.

Iarbă verde mătăsoasă
Ce te-ndeamnă şi te cheamă
Şi-un crâmpei de sare albastră
S-a întins ca o năframă.
Le-a vorbit de Magdalena
De Infern, de Raiul sfânt
Şi despre iertarea celor
Păcătoşi de pe pământ.

Până le-au convins în fine
Plâns-au ele mai mult de-un ceas
Pentru odihnă ar fi mai bine
Ca să facă un mic popas.

Şi s-au aşezat pe iarbă
Pe când luna ce-i privea
Prevăzând ce-o să urmeze
A închis un ochi şi ea.

Restul nu interesează
Doar o voce sub copac
Îngânat-a:Iartă-i Doamne
Iartă-i că nu ştiu ce fac.

Iar Eulampia de alături
A răspuns printre suspine
- Ba al meu dragă Varvară
Ştie încă foarte bine.!

Popasul lui Aizic Tirr

La înţeleptul Rabi Mendel
Vine Aizic Tirr smerit
Şi îi spune:”Raşi dragă,
Sunt un om nenorocit”

Rifca mea-i atât de dulce
Şi are atâta sexapeal
Că nu trece un an şireata
Îmi trânteşte un copil

Am vreo zece să-mi trăiască
Toţi sunt sănătoşi ca tunul
Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i
Să-mi mai nască unul?

Şi-am venit la tine Rabi
Dă-mi un leac să-mi folosească
Poate Dumnezeu pe Rifca
De copii s-o izbăvească.

- Uite ce-ai să faci, îi spune
Rabinul cu ochii dulci
Noaptea când soseşti acasă
Şi ai vrea ca să te culci

Să te ţii întodeauna
De povaţa mea înţeleaptă
Să te urci pe partea stângă
Şi cobori pe partea dreaptă.

Dacă faci aşa şi totul
Cu stricteţe şi păzit
Poţi fără grijă, Rifca
De copii s-a lecuit.

Au trecut trei luni sau şapte
Sau chiar opt să fi trecut
Şi la Rabin într-o vineri
Intră Aizic abătut.

Şi mâhnit şi neferice
Ochi-i galeşi multe spun
Şi plângând aproape, zice:
- Rabi, n-a fost leacul bun.

N-a fost leacul bun, iar mie
Mi-a fost chinul inutil
Fiindcă uite azi noaptea Rifca
Mi-a născut iar un copil.

- nu cumva întreabă Rabi
Cu un surâs ce-i schimbă faţa
Ai uita ce-am spus sau poate
Mi-ai nesocotit povaţa?

- Vai de mine! Exclamă Aizic
După vorba ta înţeleaptă
M-am urcat pe partea stângă
Şi-am coborât pe cea dreaptă.

- Dar ia spune, întreabă Rabi
Scărpinându-se în nas –
Nu cumva trecând pe acolo
Ai făcut un mic popas?

- Un popas? Făcui desigur
Deh, ca omul! Ce să fac?
Parcă poţi să treci pe acolo
Să nu poposeşti un pic?

- Văd că na-i pătruns povaţa-mi
Zice Rabi plin de fiori
Nu ţi-am spus să urci pe stânga
Şipe dreapta să cabori.

Dacă ai poposit l amijloc
Ca un pusnic în câmpii
Aizic Tirr Du-te la dracu
Cum vrei să nu faci copii?

Peisaj divers

Pe un tăpşan de voaluri dese
Calm se plimbă aerul
Şi în cadenţe neînţelese
Vremea-şi toarce caierul.

Sub întins zări astrale
Care-şi pierd hotarele
Cu o cuinună de petale
Se retrage soarele.

Cişmigiul poartă vina
Că-ş superbe florile
Ce-au împodobit grădina
În toate culorile.

Luna în necuprins se suie
Poleind nidsipurile
Şi un tânăr cu o duduie
Stau de vorbă, chipurile...

O poveste foarte veche
Spune luna lacului
Şi-într-o barcă o pereche
Se sărută al dracului.

Trec pe drum în plină noapte
Scârţâind vehicule
Iar sub pod răsună şoapte:
- Nu te-ntinde Nicule!

???

Oraşu-a fost cuprins
De euforie
Din cauza unui fapt senzaţional
Că în centru e un afiş
Pe care scrie
Că astă seară-i striptis
La „Pigali”

Ce înseamnă „striptis”?
La local de noapte
Cu becuri
Ţipător colorate
În bar
Femei
Vreo Şapte
În toalete cât mai decoltate.


Program de cabaret
Orchestră
Cântec
Cha, cha, sirtachi, twist
Iar la sfârşi o vampă goală
Freamătă din pântec
Şi fiindcă o vezi
Plăteşti ca un tâmpit.

În atmosfera
Supra excitantă
Cu jazz
Cu trupuri zvelte
Şi feline
Clareta este
Cea mai frumoasa
Din câte s-au produs
În curţi străine.

A fost la curtea
Şahului
O leacă
La radio a dansat
Pe unde scurte
La curtea lui Kemal
La curtea Greacă
Şi aicea
O să joace tot în curte.

A fost aplaudată
La Tanagra
Ma Moulin Rouge
La eschimoşi
La feredino
Şi „la trei ochi de plapumă”
Îm Moşi.

Dar iată,
Că în lumina orbitoare
Pe un soclu
Ca pe vremurile lui Pluto
Clareta apare
În toată a ei splendoare
Şi goală
Aşa, cum a făcut-o măsa.

Un trup superb
Şi braţe voluptoase
Doi sâni
Înfipţi în piept ca două mere
Şi rotunjimi
Şi pulpe] delicioase
Şi celelalte toate
La vedere.

Din colţul lor
Bazil şi Aurel
Ciocnesc
Aşa cum cere eticheta
Şampanie, nectar şi hidromel
Sorbindu-le cu ochi lacomi
Silueta.

Apoi bazil
Cam ameţit niţel, şopteşte
Scuturându-şi ţigareta:

De stau să judec, totul e la fel
Atât şa Tanţi cât şi la Clareta.

???

ÂÎn oraşul unde cerul,
Ca Bosforul se ???
Şi cu o gardă de Luceferi
Trece mândra semilună
Într-un parc văzut
În visul unui rege anonim
Se înalţă în slăvi
Palatul lui Mehmed Cadâr selim.

Prin desişuri de azalee
Chiparoşi şi palmieri
Şi înconjuraţi de o strajă
De eunuci şi eniceri
Prin firman trimis de ceruri
Şi a luiMahomed hatâr
Stă acum în flori haremul
Lui mehmed Cadâr selim.

Şi era păzit haremul
Şi piscina cea rotundă
Că prin zid nici o privire
De ghiaur să nu pătrundă
Fiindă pe divanuri roşii
De caşmir şi ispahan
Odihneau cu trupuri goale
Nimfe din Belucistan.

Heţaire din Galata şi Naiade din Ankara
Andaluze şi cadâne ce-au venit din toată ţara
Ca dansând să satisfacă fără nici un marafet
Orice doruri sau capricii ale lui Cadâr Mehmed.

Răpitoare e Zuleica
Spritenă ca o panteră
Şi suleima, adalisca
Ce are chip de baiaderă
Floare de Siraz a Konia
Baclava e Razimb
Şi sirena-i Bulaira
Când dansează „Turka bre”

Dar din soaţe, cea mai tandră
Mai frumoasă şi mai dragă
Cu trupuşor de orhidee şi
Cu gura ca o fragă
Zămislită din surâsuri
De auroră şi senin
Şi scăldată-n stropi de soare
Era Fatme Aleiman.

În şalvari şi fesuri roşii
Au venit buluc cadii
Toţi vizirii şi califii
Geanabeţii şi muştii
Ca să o vadă pe Aleimina
Cum dansează din buric
Şi s-au aşezat turceşte
Ronţăind pistl, fistic.

Iat-o! Cumse frânge goală
Prinsă în vraja unui cântec
Şi cum tremură cu sânii
Şi din umeri şi din pântec.
Toţi efendii îşi dau coate,
Cu privirea spre cultuc
Şi şopteau tăcuţi din barbă
Aferim ghiuzel giugiuc.

Nimeni n-a băgat de seamă,
Prin al patimei zăduf
Ce priviri de foc azvârle
Către un efeb, Iusuf.

Pe acesta şi-l alese
Şi-l vroia în nopţi, intim
Că făcea parte din
Garda personală a lui Selim.

S-a sfârşit tot zaiafetul
Şi în haremul cu eunuci
Noaptea şi-a întins năframa
Şi-a cuprins tot mapamondul
Iar Iosuf se plimba afară
Pe asfalt, şi-şi face rondul.

Numai Fatme se strecoară
Şi cu braţele de puf
În iatacul ei îl trage
Înăuntru pe Iosuf
- Vino, vino lângă mine
Taina visului să-ţi culci
Că mi-e sete de-ndrăgire
Şi mi-e dor de clipe dulci.

Îţi voi da să guşti din rodii
Să culegi de unde vrei
Struguri şi căpşuni din gura-mi
Şi nectar din sânii mei

- Ioc! Răspunde Iusuf
Vesel şi cu glas de mameluc
Fiindcă eu din fericire
Ca şi tata sunt eunuc.

Pot să stau aici cu tine
Dacă-ţi place şi o oră
Dar să-mi dai şi o dovadă
De afecţiune ca soră.
Zorile azvârl prin geamuri
Avalanşe verzi de fire
Pe când Fatme-şi zvârcoleşte
Trupuşorul dornic de iubire.

Iar Iosuf, ce stă prin geamuri
Pe divanul cu efigii,
Îşi priveşte lung conturul
Şi mănâncă bigi-bigi.


Dintr-un roman aristocrat
-Prolog-

Din piscul munţilor ce poartă
Pe umeri zvon de oasanale
Despre castele şi fantome
Şi cu ferestre ogivale

În grota unde militarii
Opresc să intre la civili
Iar noaptea se abat pescarii
Ca să vâneze crocodili.

Îţi scriu dsin turnul cu trei steme
Şi trei carabinieri la poartă
Pun plicul într-o sticlă veche
Pe care o azvârl în Marea Poartă

??? o salvă în aer
ca saltimbaticii să se teamă
Şi ??? să sune
Din clopoţele de aramă

Şi fiindcă n-am alte adrese
Ca epilog al jocului
Trimit impresiile culese
În colţ la faţa locului.

Kerheza

Să participi la serbare
Văzduhul s-a punctat cu salbe
Nu se vedea decât picioare
Şi ochi frumoşi şi braţe albe.

Pluteau surâsuri vagabonde
Şi-a larg se profilau alene
Fermecvătoare nimfe blonde
Şi adorabile şatene.

Orchestra nu înceta să scalde
În ritm de sunete stridente
Vârtejulspelb de corpuri calde
Cu legănări impertinente.

De muzica ce tulbura
Şi înfierbânta toţi emulii
Întreg parchetul tremura
De atât cha-cha şi huli-huli.

Şampaniza câte un grup
Şi în cadenţări de jaz măiestre
Lascive mlădieri de trup
Se rpsfăţau privirii noastre.

Din necuprinsul violet
Când stele îşi ţeseau năframa
Se auzea dintr-un boschet:
- Fi serios, ne vede mama!

În fond continua agapa
Ce chef şi toasturi până la ziuă
Un paj bătea în piuă apa
Şi-a colombină apa în piuă.

Şi în calmul ???
Alunecau perechi pierdute
S-a petrecut până la punct
Pe urmă puncte...puncte...

Aşa e piesa

Seninul
Sparge al zărilor zapaz
Şli împrăştie albastre
Apoteoze
Şi înparcul cunarcişi
Şi tuberoze
E vis de sărbătoare
Şi extaz.

Pe alei de bambuşţi
Curg metamorfoze
Şi trec
Romeo – în matie de atlas
Cu julieta
În valuri de topaz
Spre chiaşcul cu garoafe
Şi mimoze.

Prin pajişti cu gladiatori
Cu cavaleri în zale
Şi scuturi
Cu săruturi
Cu statui
Şi urme vagi de tei
Răzbate o discuţie
Pe tăcute
- Ai spus că mă câştigi
cu 200
de ce-mi dai numai 10 lei?

- Epilog-
Când dimineaţa risipitoare
Înseninata ei văpaie
E îmbulzeală în piaţa mare
Şi grămădeală la tramvaie.

Rămâne gol întreg pământul
Şi pleacă nobili???
Unii spre gropile Oatu
Iar alţii spre groapa Chipăilă.

Clasic sau modern

Blauşpitz, fabricant de nasturi
Şi cu sucursale în ţară
Avea tender şi-o soţie
De o frumuseţe rară.

Pe când Sulizom Naftule
Un om simplu şi în state
Era lucrător cu ziua
Pe la electricitate.

Nu-şi vorbiră nicodată
Nici în zori şi nici pe seară
Ce-şi spuneau doar „bună-ziua”
Când se încrucişau pe scară.

Lunile au trecut în goană
Mai cu soare, mai cu vânt
Şi în toată vremea sta
N-au schimbat nici un cuvânt.

Dar într-o zi măreaţă
Sub albastru policrom
Se întâlniră în piaţă
Şi amândoi au spus „- Salom”

- N-ai idee domnu Blauşpitz
Cât de mult îmi pare bine
Şi nici nu ştii cât mă bucur
Că te-am întâlnit vecine!

Mi-ar fi drag să stau de vorbă
Să ne spunem câte-un dor
Că la urma urmei suntem
Fiii aceluiaşi popor!

Mai o glumă, o butadă
Una caldă una rece
Ce s eaude nou prin lume
Şi uităm că vremea trece.

Nu te superi domn Naftule
Dar vreau numai să-ţi explic
Xă pe noi socialmente
Nu ne apropie nimic.

Eu altfel de cultură
Dumneata, meşteşugar
Deaia nu ştiu ce anume
Am putea vorbi măcar.

Am să-ţi dau numai o pildă
Că deşi sunt fabricant
Însă îl ştiu pe Scophenhauer
Pe Sofocle şi pe Kant.

Dumneata îl ştii pe Dante?
Pe Gounod, pe Tzitzian?
Îl cunoaşteţi pe Euripide
Platon sau Aristofan.

- Drept e, cu savanţi şi cu genii
Nu pot cot la cot să merg
Pe ăştia nu-i ştiu, dar matale
Ştii pe unul Goldemberg?

- Goldemberg? Modern sau clasic?
Nici nam auzit de le.
- Nu ştiu de-i modern sau clasic
Însă ştiu că-i tinerel.

Care vine în orice miercuri
Când eşti dus la sucursală
Şi se giuguleşte straşnic
Cu soţi adumitale!

Învăţăcelul Hamani

Într-un cartier din Lenberg
C grădini scăldate în soare
Pripăşitu-sa într-o vreme
O femeie încântătoare

Nimeni nu ştia de unde-i
Din ce ţări îndepărtate
Însă şopteau că în casa-i
Se întâmplau lucruri ciudate

Stăruia un zvon: că ???
Plin de ??? şi de corinţi
A înnebunit bărbaţii
Şi i-a scos pe toţi din minţi.

Că adeneaori în noapte
Uşi ascunse se deschid
Şi câte un bărbat de seamă
Lunecă discret prin zid.

Încât grupul de neveste
Caste darînveninate
Adunatu-s-au în grabă
Şi s-au dus la rabin, toate:

- Înţeleptule prea vrednic
Tu al cerului veşnic sol
Peste cartierul nostru
A căzut foc şi pârjol.

C-a venit o vrăjitoare
Chip de drac, ispită în gene
Şi ne ademeneşte soţii
Cu privirile-i viclene

Scapă-ne de ea, goneşte-o
Că-i primejdie tuturora
Şi ne ameninţă pedeapsa
Din Sodoma şi Gomora

Rabinul şi-a pus caftanul
S-a încins peste veşminte
Şi şi-a luat învăţăcelul
- Mergi Hamani?
- Merg, prea sfinte.

Cum ajunseră la stratul
Care împodobea grădina
I-a întâmpinat din uşă
Chiar femeia cu pricina.

Au intrat la ea în casă
Cu??? În toatre cele
- Bucuroasă sunt de cinstea
Care-o faceţi casei mele.

-Află, doamnă, a spus rabi
Şi îndoială nu încape
Că în oraş circulă zvonuri
Care te privesc de aproape

Şi supus a lui din ceruri
Mie-i prea slăvit cuvântul
Am venit să stăm de vorbă
Şi de ??? să te mângâi

- Cu smerenie aculte-voi
A răspuns ea drăgălaş
Şi vă rog poftiţi alături
Să luaţi loc în salonaş

- Tu Hamani – zice rabi
Către învăţăcelul său
Ai să stai la uşă strajă
Să nu intre duhul rău!

Şi a stat, a stat Hamani
Dus pe gânduri neînţelese
De aşteptarea îi ies ochii
Însă Rabi nu mai iese.

Şi a mai stat un ceas Hamani
Ba mai mult a stat cu grag
În sfârşit se crapă uşa
Şi apare Rabi în prag.

???? e sfântul
Şi zburlit, apins la faţă
- Dumnezeu să te păzească
Pururi de năpastă-n viaţă!

- Zi, ce-ai hotărât cu dânsa?
A întrebat învăţăcelul
O gonim de-aici cu pietre
Sau să o judece orăşelul?

- Vai de mine, exclamă Rabi
După a legii legământ
E o femeie minunată
Cu credinţă în domn sfânt

Are o inimă de aur
Care pe învăţaţi încântă
Darnci şi miloasă
Ca o sfântă, ca o sfântă!

- Rabi, dacă zici că-i sfântă
Tu cunoşti mai bine slova
Şi lumina ta e harul
Din scriptura lui Iehova

- Doamne iartă, spune Rabi
Fiind cinstită şi virtuoasă
S-o lăsăm cu Domnul în pace
Să mergem către casă.

- Mergem, a răspuns hamani
Da, înainte dacă vrei
Ia aminte la veşmşinte
C-ai uitat să ţi le închei!

Dacă plouă ce mă fac

Liftan e un tip simpatic
Cum altul nu găseşti
Şi mai e şi voiajorul
Cel mai prima-n Bucureşti.

De-ţi vorbeşte, totdeauna-i
Plin de duh şi plin de spumă
Nu există să se lase
Făr să-ţi plaseze o glumă.

Are un sac de anecdote
Şi de znoave fel de fel
La petreceri e o plăcere
Nopţi întregi ai sta cu el.

Nu există povestire
Fie lungă, fie scurtă
Să ţi-o spună el cu farmec
Şi să nu te ţi de burtă.

Fiind un personaj de seamă
Şi în branşa lui fruntaş
Trage numai la hotelul
Cel mai mare din oraş.

Îl iubesc hotelierii
Ca pe un portbenheur al lor
Fiindcă domnul Liften este
Cel mai staşnic voiajor

Şi într-o zi sfârşind programul
Şi soios din cale afară
Se ducea grăbit s-ajungă
Cât mai repede la gară.

Când să urce în tren deodată
Tocmai în minutul acela
Liftan şi-a adus aminte
Brusc că şi-a uitat umbrela.

La hotel se-ntoarce însă
Camera (ce clipă cruntă)
E ocupată de-o pereche
Care e în voiaj de nuntă.

Ce să facă bietul Liftan?
Deşi are treabă multă
Dar să-i treacă plictiseala
Stă la uşă şi ascultă.

- Puico, spune a cui e gura,
Care în voci mă va îmbăta
Şi o voce îngerească
Zise:: e a ta şi a mea!

- Dar a cui sunt ochii aceştia
Mari şi negri ca agata?
- Tot ai mei sunt dragă Sandu!
- - Să ţi le mănânce fata!

- Dar mânuţele astea roze
Cu miresme de petale,
Ale cui sunt păpuşico?
- Ale mele şi-ale tale.

- Cămeşuţa asta fină
Albă ca un puf de nea?
- Jur că n-am împrumutat-o
Crede-mă că-i tot a mea!

- Dar pantofii albi în care
Dorm ca două rândunici
Picioruşele-ei superbe
Cine le mănâncă ghici?

- Cine vrei să le mănânce?
Ciripeşte ea agale
Tot ce e aici în casă
Toate, toate-s ale tale

Auzind aceste vorbe
Liftan se aprindre foc
Şi cu multă discreţiune
Bate în uşă: Toc!Toc!Toc!

-Cine e acolo?
- Eu sunt.
- Şi cam ce doreşti mata?
- Când ajungi la umbrelă
Vă înştiinţez că-i a mea.

Bebzic şi Tintas

Bebzic a venit la Rabi
Şi plângând amar i- aspus
- Rabi dă-mi un sfat că altfel
,
Altfel sunt un om distrus.

- Ce-i cu tine? Întreabă Rabi
Cu privirea dilatată
Ţi-a ars casa sau poker
Ţi-ai pierdut averea toată?

- Nu, o altă catastrofă
A dat crâncen peste mine
Că îmi vine să-mi iau viaţa
Şi să urlu de ruşine.

Şase luni abia trecură
De când tu m-ai cununat
Şi uite, Rifca mea, frumoasa
Mi-a născut un mic băiat!

- Mazalatov, a spus rabinul
Scărpinându-se-n perciuni
Iară Bebzic: - Cum se poate
Un copil la şase luni?

Slavă cerului! vorbit-a
Rabi peste ochelari
Dumnezeu cel bun şi veşnic
A făcut minuni mai mari!

De pe munte, în flăcări Moise
Ne-a adus credinţă nouă
Şi în fuga din Egiptet
N-a spar Marea Roţie în două?

Noe în plin potop cu o arcă
N-a ajuns pe Arafat?
Davit n-a învins prin knok-out
Uriaşul Goliat.

Mergi la sinagogă, Benzic
Şi te roagă în amvon
Ca feciorul tău să ajungă
Înţelept ca Solomon.

Poate că-i sortit să fie
O mândrie pentru neam
Sau un mare Tadik, ca şi
Patriarhul Abraham?

Dacă Rifka-i sănătoasă
Domnul nu te va uita
Şi din ceruri va trimite
Har divin în casa ta!

Şase luni, sunt şase îngeri
Care zilnic strâng comori
Fiului tău drag să-i fie
Drumul presărat cu flori.

Dacă sorţii-i hărăziră
Ale lumilor destine
Dumnezeu ştie ce face
Şi ce face el e bine.

- Bine Rabi, toate-s bune
Zice Bebzic, pătimaş –
Eu în Zahal, în armată
Am fost cel mai bun ţintaş.

Într-o zi, într-o pădure
Plină toată de mister
Am văzut zburând un uliu
Care se învârtea pe cer.

L-am luat la ochi, şi-n clipa
Când să trag vertiginos
Văd cum uliul se prăvale
De un glonţ şi cade jos.

Ştiu că am tras cu îndemânare
Drept în el şi asta ştiu
Totuşi parcă am tras, îmi pare
Cu o secundă mai târziu.

De aia vreau să săpun, că oricât
De ciudat s-ar părea
Tot nu poţi să-mi scoţi din cap că altul
A tras înaintea mea!


Regele şi bufonul

E o tradiţie rămasă
De pe vremea lui Meron
Ca un împărat să aibă
Lângă curte un bufon.
Să-l distreze cu o znoavă
Sau cu vitziuni pipărat
Mai ales când suveranul
Ese trist şi supărat.

Napoleon l-avea pe Harius
Ailirlm îl avea pe Groock
Umbertp pe Tontolini
Don Alfonso pe Zamberloch
Ştefan Vodă pe Păcală
Ţarul pe Ivan Dobcin
Iar Abdul Nahim sultanul
Pe unul Hogea nastratin.

Mai erau şi alţii pe vremuri
Şi în Indii şi??
Cu bufonii, dar din păcate
Nu-mi mai amitesc de ei.
Doar pe unul mai ţin minte
Nimbus, regele gorgon
Care îl avea pe Nimbo
Cel mai ghiduşar bufon.

Agreat de toţi curtenii
De prinţese şi dudui
Îl iubeau şi pajiipentru
Ciurumbuşlucurile lui.
Nu fu aniversare
Ce se petrecu-n castel
Ori consiliu de miniştri
Să nu ia parte şi el.

Sestrâmba, scote aşi limba
Păcălind pe fiecare
Se dădea apoi de-a tumba
Şi stătea drepţi în picioare. Înghiţea o portocală
Şi o coadă de scrumbie
Şi scotea din gură
O privighetoare vie.

Era vesel cu toţi prinţii
Mai ales după siestă
Chiar şi regelui, lui Nimbus
Îi mai juca o festă
Într-o zi i-a tras o palmă
S-a scuzat însă agale:
- Păi să las să-şi facă musca
Treaba-n capul dumitale?

Furios peste măsură
Regele a început să-l certe
Că se tot tăvălea bufonul
În genunchi ca să îl ierte:
- Zvârle-mă la cai stăpâne!
Am greşit, cer iertăciune!
- Bine, am să te iert, ia sama
Numai cu o condiţiune:

Mâine când vom fi în consiliu
Ai să intrifoarte grav
Şă ai să faci o glumă care
Să mă supere grozav.
Şi în scuza ce urma-va
Când ai să-mi cerşeşti iertare
Chiar ???

Mulţumesc prea luminate
Să-ţi dea Domnul prea mărire
Pentru măreaţa-ţi bunătate
Şi a ţării înflorire! Bietul Bimbo...toată noaptea
Ce să spuie ca să scape
Şi acum nepedsit...

Dis-de-dimineaţă
Au trezit norodu-n goană
Că sunt convocaţi miniştrii
În consiliul de coroană.
Stau în frunte generalii
Şi a cultelor sobor
Pe când regele citeşte
Un mesaj către popor.

Când deodată intră Bimbo
Face o tumbă lângă tron
Şi pe rege îl ciupeşte
Tocmai de pardon...pardon
Lumea încremeneşte, nimeni
Nu mai ştie ce să facă
Cu ochii-i în flăcări Nimbus
Scoate sabia din teacă.

Cum de-ai îndrăznit păgâne
O atare fărădelege
Ca în faţa întreagă a obştii
Să-ţi baţi joc de Nimbus, rege?
Du-te la spânzurătoare
Ispăşeşte-ţi acoplo vina!
Maiestate cer iertare,
Am crezut că e regina.


Nesiguranţa

Pe blajinul Natan Barie
Om cu minte şi morală
Îl cam chinuie idee
Că nevastă-sa-l înşeală.

Nu vrea nici o dovadă
Doar că era prea frumuoasă
Prea frumoasă, prea ştrengară
Şi prea des lipsea de acasă

Ca să-ţi liniştească mintea
Şi să aibă un motiv
Hotărântu-s-a să puie
După ea un detectiv .

A citit el în gazetă
De un detectiv faimos
„Zero-zero şaisprezece”
Şi discret şi conştiincios.

L-a chemat, i-a spus povestea
Condiţionând aportul
Discreţiune absolută
Şi am nunţit raportul:

Când, cu cine, cum şi unde
Într-o vilă sau bordel
Tot ce află în legăură
Cu vreo aventură a ei


- Am primit şi anonime,
Numai vorbe de ocară
Însă vezi nesiguranţa
Asta-i tot ce mă omoară!

- Nici o grijă! Am avut eu
Cazuri şi mai mistuitoare
Şi le-am dezlegat, că unui
„zero-zero şaisprezece”

Exact la două zile
După cum s-au aranjat
„zero-zero şaisprezece”
a venit şi-a raportat:

- Ieri, la trei şi cinci minute
Stam în fordul meu agale
Şi priveam cu ochii ţintă
Spre balconul dumitale.

Trece un domn în haine fresco
Nalt, frumos, mustaţa brună
Şi fredonând o melodie
Cu mult elan la uşă sună.

În balcon apare doamna
Cu un ghiveci în mâna dreaptă
Şi îi face semn cu mâna
????

Şi coboară elegantă
Blondă, cu obrajii de nea
El o ia de braţ şi ambii
Urcă în maşina mea.

A urmat îmbrăţişare, sărutări, vreo cinci sau şapte
El i-a spus maimuţă dulce
Şi ea lui: purcel de lapte!

S-au oprit la Kolnei
După colţ, clădirea a patra
Ca să vadă „Kuni Lemel”
Sau „Geames Bond” sau „Cleopatra”


M-am fixat şi eu în spate
Mai aproape de cadână
Ca să pot vedea şi filmul
Şi ce face el cu mâna.

Când s-a luminat în sală
Mă iertaţi dacă vă spun
Rujul din guriţa doamnei
Era tot pe obrajii lui.

- Şi pe urmă?
- Din viteză ,
m-au orpit la un castel
parcă al unui prinţ din basme
Însă cred că a fost hotel...

Au intrat, cu după dânşii
Cu o sistemă studiată
Am convins să-mi dea madama
O cameră alăturată.

I-am văzut prin borta cheii
În buduarul plin de şic
Ca doi porumbei pe o cracă
Dar nu s-a întâmplat nimic!

După ce-au băut şampanie
El i-a spus: - De mă iubeşti
Scoateţi scumpo minifusta
Să văd ce superbă eşti!

Ce s-a întâmplat pe urmă
Nu mai ştiu domnule Beric
???
???

Şi pe simple presupuneri
???
Nu spun cu siguranhţă ccă a fost ceva între ei.

- S-ar putea să ai dreptate
Zice Beric într-o doară
Vezi, nesiguranţa asta
Mă distruge, mă omoară!

Madam Popic

Când m-am mutat, Madam Popic
Propietară în Piatar Moşi
O femeie cu mult şic
Şi dată în obraji cu roş
Prinzându-şi buclele de pe frunte
Şi celelalte amănunte.

Mi-a spus nu care cumva
S-aduci femei în casa mea
Nu sunt doamnă de elită
Dar casa mea este cinstită.

E greu s-o duci după tipic
Când n-ai venit de la moşie
De aceea şi Madam Popic
Trăieşte numai din chirie.

Mai o odaie mobilată
Mai o intrare separată
Aşa că nu se ştie adesea
Cine a intrat şi cine iese
Şi toată lume-ai mulţumită
Încolo, casa e cinstită!

Independentă şi majoră
Ca orişice femeie bine
Are un iubit care-o adoră
Şi-un colonel ce o-ntreţine
Fiindcă-i o vorbă ce grăieşte
„Unde-s doi puterea creşte”
Când nu vine domnul colonel
Atunce domnul Bombonel
Vine şi o face fericită
Încolo, casa e cinstită!

În faţă şade o artistă
Care trăieşte c-un bancher
În stânga jos un ofiţer
Şi drept la mijloc o modistă.

În fund mai stau vreo trei familii
În dreapta domnişoara Mily
Un domn cu cioc, o croitoreasă
Care primeşte doar acasă
Şi este foarte renumită...
Încolo, casa e cinstită!

Cu glasul dăruit de zei
Actriţa, tânără frumoasă
Când nu vine bancherul ei
Nu prea întârzie pe acasă
Aşa că-n camera Elvirei
Primeşte gazda musafiri
Doar pentru luni şi pentru vineri
Odaia-i dată la doi tineri
Ce-şi spun povestea într-o clipită
Încolo, casa e cinstită.

Când îi soseşte de la ţară
Vreo rudă, atunci e vâlvătaie
Că trebuie pentru oseară
Să pregătească o odaie.

Şi trece artista la mijloc
Modista la domnul cu cioc
Domnul colonel la familii
Domn Bombonel la doamna Lily
Şi toată lumea-i mulţumită,
Încolo, casa e cinstită.

Dorinţa lui Davidel

Mămiţica-i indispusă
Vocea parcă i se-ngroaşe
Nu ştiu pentru ce dar tanti
A trimis să vie o moaşe.

Davidel, copil cuminte
Cu mămica se-ntreţine
Şi-i vorbeşte, şi o minte
De se simte mult mai bine.

Şi-l întreabă mama dulce
Ce-ai dori tu bunăoară
Să-ţi aducă mama dragă
Frăţior sau surioară?

Davidel zâmbind răspunse
Fără nici o etichetă
- Dacă aş şti că nu te doare
Aş dori o bicicletă!

Bossa Nova

Gică-i director de bancă
Om cu faimă în lumea mare
Are vilă şi maşină
Şi-o soţie încântătoare.

Dar să fie în nota vremii
Într-o lume capricioasă
Şi-a luat – că aşa e moda
Şi-o amantă delicioasă.

Nu ştiu dacă-i din Calcutta
Uruguay sau Britreia
Ştiu atât că e frumoasă
Şi o cheamă Salomeia.

Are braţe de zăpadă
Trup felin, sculptat cu dalta
Şi doi ochi, plini de păcate
De te bagă-n draci, nu alta!

I-a luat garsonieră
La ciclop, să se impună
Şi-imai dă de cheltuială
Două mii de lei pe lună.

Ocupat peste măsură
Cu afaceri o grămadă
Vine în fiecare miercuri
Pe la draga lui s-o vadă.

11 comentarii:

  1. Buna ideea asta cu transcrierea. O sa mai vizitez blogul tau din cand in cand, cand voi avea nevoie de un zambet.
    N-am inteles ce link vrei si unde.
    Comentariul asta e suficient?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună ziua, sunt Theresa Williams După ce am fost în relație cu Anderson de ani de zile, sa despărțit de mine, am făcut tot ce-i puteam să-l aduc înapoi, dar totul era zadarnic, l-am vrut atât de mult din cauza dragostei pe care o am pentru el, L-am rugat cu totul, am făcut promisiuni, dar a refuzat. Mi-am explicat problema prietenei mele și ea mi-a sugerat să contactez mai degrabă un vrăjitor care să mă ajute să arunc o vrajă să-l aduc înapoi, dar eu sunt tipul care nu credea niciodată în vrajă, nu aveam de ales decât să încerc, Am trimis poșta de vrajă și mi-a spus că nu există nici o problemă că totul va fi bine înainte de trei zile, că exul meu se va întoarce la mine în trei zile, a aruncat vraja și în mod surprinzător în a doua zi, era în jurul orei 16.00. Ex-ul meu ma sunat, eram atat de surprins, am raspuns la apel si tot ce a spus a fost ca isi pare rau pentru tot ce sa intamplat ca vrea sa ma intorc la el, ca ma iubeste atat de mult. Am fost atât de fericit și am mers la el, așa am început să trăim împreună din fericire din nou. De atunci, am promis că oricine știu că are o problemă de relație, aș fi de ajutor pentru o astfel de persoană, referindu-mă la singurul vrăjitor real și puternic care mi-a ajutat cu propria mea problemă. Email: drogunduspellcaster@gmail.com puteți să-l trimiteți prin e-mail dacă aveți nevoie de asistență în relația dvs. sau în orice alt caz.

      1) vrăji vrăji
      2) vrăji pierdute
      3) Vrăjile divorțului
      4) Vrăjile căsătoriei
      5) Vraja de legare.
      6) vrăji de rupere
      7) Înlăturați un iubit trecut
      8.) Vrei să fii promovat în biroul tău / vraja de loterie
      9) doresc să-ți satisfacă iubitul
      Contactați acest mare om dacă aveți o problemă pentru o soluție durabilă
      Prin intermediul drogunduspellcaster@gmail.com

      Ștergere
  2. faine rimele două,O aventura galantă, şi Atoportret!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe cand poezia "postul"(e vorba de radio) scrisa de Ion Pribeagu,autorul preferat al lui Florin Piersic.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cel mai mare umorist roman care se chema Isac Lazarovici

    RăspundețiȘtergere
  5. Numele meu este lilian N.This este o zi foarte plină de bucurie a vieții mele din cauza ajutorul Dr.saguru a făcut pentru mine, ajutându-mă să ex-soțul meu înapoi cu magia lui și dragoste vraja. Am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de teribil pentru că soțul meu a fost într-adevăr mă înșela și a fost în căutarea unui divorț, dar atunci când am dat peste e-mail Dr.saguru pe internet pe modul în care el a ajutat atât de mulți oameni pentru a obține ex-lor înapoi si ajuta la fixarea relationship.and face pe oameni să fie fericiți în relația lor. I-am explicat situația mea să-l și apoi să caute ajutorul lui, dar spre surprinderea mea el mi-a spus că mă va ajuta cu cazul meu și iată-mă acum sărbătoresc pentru că soțul meu a schimba total pentru totdeauna. El vrea mereu să fie de mine și nu pot face nimic fără a prezenta mea. Ma bucur cu adevărat căsnicia mea, ceea ce o mare sărbătoare. i se va continua pe internet, mărturisind pentru că Dr.saguru este într-adevăr o adevărată fugă vrajă. Ai nevoie de ajutor ATUNCI DE CONTACT MEDIC SAGURU ACUM prin e-mail: drsagurusolutions@gmail.com sau WhatsApp +2349037545183 El este singurul răspuns la problema ta și să te simți fericit în relationship.and tău său, de asemenea, în perfectă
    1 IUBIRE SPELL
    2 WIN EX BACK
    3 rodul pântecelui
    4 PROMOVAREA SPELL
    5 PROTECȚIA SPELL
    SPELL 6 AFACERI
    7 SPELL JOB BUN
    SPELL 8 LOTTERY și SPELL CURTEA DE CAZ.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna ziua Numele meu este kelly nakisha vreau ca toți să se alăture mine să-i mulțumesc acestui om pentru restaurarea casa mea cu fostul soțul meu, care mă părăsească pentru o altă femeie timp de 5 ani ,. La început nu am crezut niciodata DR ogodo Mike va fi capabil să mă ajute să câștige înapoi SOȚ mea EX din cealaltă femeie, dar pentru că eu încă îl iubesc și au nevoie de el în viața mea .. Eu lucrez și să urmeze DR ogodo Mike și instrucțiuni mă surprinde faptul că după 3 zile de turnare vraja si de lucru cu DR ogodo Mike, sOŢUL meu EX ma chemat să-mi cer ierte și să uite tot ceea ce a făcut pentru mine că el încă mă iubești ... acum eu si sotul meu sunt smectica înapoi împreună și suntem foarte mulțumiți de noua noastră viață ... toate datorită DR ogodo Mike pentru marea lucrare care le-a făcut pentru mine .. i promit să împartă întotdeauna lucrarea lui bună pentru toată lumea largă și în cazul în care orice organism este acolo care trece prin orice dificultăți de relație ar trebui să-l rugăm să contactați prin e-mail: ogodomikespells@gmail.com sau WhatsApp +2349097050691
    ES De asemenea, pe specializati următoarele probleme
    (1) În cazul în care doriți ex-vă înapoi.
    (2), dacă aveți întotdeauna vise rele.
    (3) Vrei să fii promovat în biroul tău.
    (4) Vrei femei / bărbați să fugi după tine.
    (5) În cazul în care doriți un copil.
    (6) Vrei să fii bogat.
    (7) Vrei să lega soțul / soției să fie
    al tău pentru totdeauna.
    (8) În cazul în care aveți nevoie de asistență financiară.
    (9) de îngrijire pe bază de plante.
     contactați DR ogodo Mike prin e-mail lui pentru o soluție totală ogodomikespells@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  7. Numele meu este Sherrie din Illinois, în SUA. Sunt aici să depună mărturie de o masina de tuns mare și puternic vraja chemat mare Mutaba legată de e-mail: (greatmutaba@gmail.com). Am fost atât de confuz și devastat când prietenul meu mi-a lăsat pentru o altă fată. L-am nevoie înapoi cu disperare, pentru că l-am iubit atât de mult. Așa că am contactat acest mare rol magic pentru ajutor. El ma ajutat să-i dea o vraja de întoarcere, și numai în termen de 12 până la 16 ore prietenul meu a venit înapoi la mine și am plâns și a cerut iertare. Vreau să recomand acest mare oricine are nevoie de masă magie care într-adevăr o soluție urgentă la o dragoste. Pur și simplu contactați MAREA Mutaba despre adresa de e-mail (greatmutaba@gmail.com) Dacă sunteți acolo și puteți găsi această mărturie, nu ezitați să-l contacteze, deoarece el. Vraja pentru diferite scopuri cum ar

    (1) În cazul în care doriți ex-spate va.
    (2) Dacă ai întotdeauna vise rele.
    (3) Vrei să fie promovat în biroul tău.
    (4) pe care doriți să rulați femei / bărbați după tine.
    (5) În cazul în care doriți un copil.
    (6) Vrei să fii bogat
    (7) pe care doriți să lega soțul și soția ta pentru totdeauna legătură ta.
    (8) Dacă aveți nevoie de sprijin financiar.
    (9) de îngrijire a plantelor
    (10) Ajută oamenii să iasă din închisoare
    (11) vraja de legare
    (12) Magia mirare
    (13) conjures frumusețe
    (14) PROROCIA CHARM
    (15) Magia atracției
    (16) ochi răi magie
    (17) Magic Kissing
    elimina (18) boala ortografiei
    (19) loterie vraja

    Contact EXCELENT Mutaba despre adresa de e-mail; greatmutaba@gmail.com sau lipiți-l pe WhatsApp +2348054681416

    RăspundețiȘtergere
  8. Salut la toata lumea care citeste comentariul meu, toate datorită merge la GREAT MUTABA pentru ajutor eu la spre pauză fericirea mea înapoi din nou, am fost casatorita cu sotul meu, şi trăim bine şi fericit. a venit să o extindeţi că soţul meu, care utilizează pentru dragoste şi grijă pentru mine, doza nici măcar nu au timpul meu din nou, până când am aflat că el a fost având o aventura cu o altă femeie în locul său de muncă, încerc să-l oprească, tot efortul meu a fost în zadar dintr-o data El mă divorţ şi a mers pentru o femeie. El trăieşte-mă cu trei dintre copiii noştri, ma plang toata ziua, am fost în dureri şi durere, şi am fost în căutarea pentru ajutor. am citit un comentariu pe modul în care acest mare vraja rolă numit GREAT MUTABA ajutat o doamnă a adus soţul înapoi acasă după 45 de ani de pauză, şi, de asemenea, am văzut atât de multe comentariu despre cum GREAT MUTABA ajuta oameni cu dragostea lui şi reunind vraja. aşa că am decis să contactaţi-l şi să explice problema mea la el, el a făcut o vraja de dragoste, care face sotul meu a venit înapoi la mine şi copiii noştri şi nu cred că despre femeia în său loc de muncă din nou. Acest om este Dumnezeu a trimis pentru a restabili frânge inima şi de a reuni relaţia. Domnul ar putea puterea ta şi continua să folosiţi-vă pentru a salva oamenii relaţia. şi dacă sunt trece prin orice problema contactaţi-l pentru a vă ajuta pe e-mail lui; greatmutaba@gmail.com sau greatmutaba@yahoo.com, vă promit că va pune un zambet pe fata ta şi face sa te simti fericit. noroc, se poate face apel sau WHATSAPP-l prin intermediul; +2348054681416

    RăspundețiȘtergere
  9. O mărturie uimitoare despre un vrăjitor care mi-a adus soțul înapoi la mine, numele meu este jacira, sunt nativ din Wales, dar locuiesc aici în limba română și sunt fericit căsătorit cu un soț minunat și îngrijitor, cu un copil . O problemă foarte mare a avut loc în urmă cu câteva luni în familia mea, între soțul meu și cu mine, atât de groaznic încât a înaintat cauza în instanță pentru divorț, a spus că nu a vrut niciodată să stea cu mine din nou, Mă mai iubiți, așa că mi-a împrăștiat lucrurile din casă și m-am făcut să trec prin durere puternică, am încercat toate mijloacele mele posibile să-l duc înapoi, după ce am cerșit foarte mult, dar totul nu a avut nici un rezultat și a confirmat-o că a luat decizia și nu a vrut niciodată să mă vadă din nou. Așadar, într-o seară, când mă întorceam de la muncă, m-am întâlnit cu un vechi prieten de-al meu care mi-a cerut soțul, așa că i-am explicat toate lucrurile, așa că mi-a spus că singurul mod în care îmi pot aduce soțul înapoi este să vizitez o vrăjitoare, pentru că a lucrat cu adevărat pentru ea, așa că nu am niciodată bel dar nu aveam altă alegere decât să-i urmez sfaturile. Apoi mi-a dat adresa de e-mail a vrăjitorului pe care la vizitat acum câteva luni, drujiagbeblacktemple@gmail.com, Așa că în dimineața următoare am trimis o corespondență la adresa pe care mi-a dat-o, iar vrăjitorul mi-a răspuns că mă va asigura că soțul meu va reveni în următoarele 72 de ore, care este o afirmație uimitoare! N-am crezut niciodată, așa că el a vorbit cu mine și mi-a spus tot ce trebuie să fac. Apoi, în următoarele trei zile, Deci, surprinzător, soțul meu care nu mi-a sunat de mai multe luni, mi-a dat un telefon să- că vrea el și copilul meu acasă, atât de uimitor! Așa s-au întors acasă în aceeași săptămână, cu o mulțime de dragoste și bucurie, și mi-a cerut scuze pentru greșeala lui și pentru durerea pe care mi-a provocat-o eu și copilul meu. Apoi, din acea zi, relația noastră era acum mai puternică decât cum au fost înainte, cu ajutorul unui om de acest gen, sunt foarte fericit chiar acum, așadar vă voi sfătui acolo pentru a vizita amabil pe același site drujiagbeblacktemple@gmail.com, în cazul în care vă aflați într-o astfel de situație sau aveți o problemă legată de depresia căsătoriei. Deci, mulțumită doctorului ujiagbe că mi-a adus înapoi soțul și mi-a adus o mare bucurie familiei încă o dată, ești un om foarte bun.

    RăspundețiȘtergere