Garda împăratului

Partea întâia
În palatul
Cu trei steme de granit,
Neclintit stã împăratul,
Şi cu ochiu-i neclintit,
Taie-n douã depărtarea
Şi pustiul de oţel.
Lângă el, împărăteasa,
Veşmântată-n foi de laur,
Şi un paj cu straie albe,
Cu ochi mari şi pãr de aur,
Blând privesc, tăcuţi, la el.
Sprijinindu-şi dreapta-n sceptru,
Şi cu ghioaga-n mâna stângã,
Şi-aminteşte cã duşmanul,
Cearcă ţara sã-i înfrângă,
Şi îi sapã împărăţia,
Moştenită din bătrâni.
Şi, cum sta privind întinsul
Plin de flori şi de rubine,
Vede garda lângă dânsul,
Şi măreţ întreabă: - Cine
O sã-mi apere hotarul
De ghiauri şi de păgâni?
Şi-atunci garda credincioasă,
Doi străjeri, feciori de sclave,
Şase lăncieri cu scuturi,
Opt arcaşi cu latiglave,
Zece ieniceri scutelnici,
Trei gonaci şi-un vistavoi,
Au răspuns deodată: - Noi!!
Partea douaDiademe
Strălucesc pe sub portaluri,
Iar prostimea se strecoară
Prin cerdacuri, valuri-valuri.
Toţi beau vin, căci împăratul,
A scăpat de-o boalã grea.
Trâmbiţaşii cântã-n prispe,
Şi se-ntinde hora-n grabã,
Când, deodată, împăratul
Ia o cupă şi întreabă:
- Cine-i răsplătit cu aur,
Si bea vin din cupa mea?
Şi atunci garda credincioasă,
Doi străjeri, feciori de sclave,
Şase lăncieri cu scuturi,
Opt arcaşi cu latiglave,
Zece ieniceri scutelnici,
Trei gonaci şi-un vistavoi,
Au răspuns deodată: - Noi!!
Partea treia
Jale mare
E la Curte şi furtună.
Plânge Doamna împărăteasă
Şi curtenii toţi se-adună,
Când, deodată, împăratul,
Intră-n sală tremurând,
Şi întreabă plin de ură,
Că se-ncinge toată casa!
- Care câine a fost azi noapte,
În alcov la împărăteasă?
Cine e? Să-l trag în ţeapă!
Haideţi, spuneţi mai curând!
Şi-atunci garda credincioasă,
Doi străjeri, feciori de sclave,
Şase lăncieri cu scuturi,
Opt arcaşi cu latiglave,
Zece ieniceri scutelnici,
Trei gonaci şi-un vistavoi,
Au răspuns deodată: - Noi!!