Putea să fie să mai rău!

În Iaffo, printre străzile asfaltate,
Într-un sicun luxos cum altu nu-i,
Şedea de-aproape-un an şi jumătate,
Naftule Flom cu nevestica lui.
El, voiajor la fabrica de aţă,
Pleca la Sdom, la Tfat şi la Herzlia
Iar Greta, nevestica lui frumoasă,
Stătea acasă, cu gospodăria.
Avea un păr de aur, frunte’ naltă,
Doi ochi de-azur, albaştri şi adânci,
Trupşorul de hortensie invoaltă
Şi gura, dulce fragă, s-o mănânci.
Deşi avea televizor pe masă,
Dar cum Naftule-al ei mereu lipsea,
Frumoasa Greta, singură în casă,
Se plictisea, grozav se plictisea.
0 vizitau arare nişte tineri.
Cu neamuri, verişoare şi cumetre,
Şi mai ales câte-odată, Vineri,
Se adunau la ea să joace pietre.
Dar lumea-i rea şi-i place să vorbească.
Şi astfel, după vechiul obicei,
Vecinii-au început să clevetească
Diverse născociri pe seama ei.
Ba, c-au văzut-o noaptea la un bar
Dansând Sirtaki-n sunet de mandule
C-un domn turist din Nis sau Zanzibar
Care, desigur, nu era Naftule.
C-a fost în monokini la Eilat
În barcă c-un francez, să prindă peşte.
Dacă o fi sau nu adevărat,
Chestiunea asta chiar nu ne priveşte.
Şi cum vă spun:
Sub cerul înstelat,
Ce scaldă tot oraşul în safire,
La Sloime vine Oişie, disperat,
Şi povesteşte:
- Vai, nenorocire !
Aseară, pe la şapte, pe’nserat,
Venind Naftule-acasă, cu şareta,
Găseşte pe nevastă-sa, pe Greta,
Cu Avrămică Goldenspronţ, în pat
Şi furios că scumpa lui soţie
Îi terfeleşte numele-n noroi,
Fără să-şi deie seama ce-o să fie,
A tras cu revolveru-n amândoi.
- Tu ce zici de această tragedie,
Care-a produs atâta tămbălău?
- Eu, ce să zic? Răspunse, grav Oişie,
Eu zic: putea să fie şi mai rău!
Pe Greta au dus-o la spital, degrabă,
Să-i scoată-un glonte’nfipt în sânul drept.
Iar bietu’Avram e-n stare foarte gravă,
C’o rană-n cap ş’o gaură în piept!
Stă Sloime’ rezemat, cu fruntea-n palmă,
Absent la cele spuse şi molău.
Apoi a îngânat, cu vocea calmă:
- Ar fi putut să fie şi mai rău !
- Eu nu-nţeleg deloc, cum se explică
Cinismul tău? – a ripostat Oişie –
Dacă l-a împuşcat pe Avrămică,
Cum ar putea ca şi mai rău să fie ?
- Putea! Precis–răspunse Sloime-n şoapte,
Cu vorbele-necate în suspine –
Dacă venea alaltăieri, la şapte,
Era mai rău, că mă-mpuşca pe mine !